Acelesi nume, dar de partea ailalta a baricadei. Unul a ajuns chiar prim-ministru, iar alternanta la guvernare nu l-a coborat sub scaunul de sef de partidulet. Altul a lasat suba de sindicalist pentru povara unui mare minister. Un pana nu de mult vehement aparator in strada al drepturilor tinerelor asistente medicale a obosit si se reface intr-un fotoliu de parlamentar. Zilele trecute, una si mai tare. Aprigi aparatori ai Apusenilor, mai ceva decat Craisorul Muntilor, membrii unei inversunate asociatii Alburnus Maior au fost, dupa cum sustin reprezentantii firmei Gold Corporations, printre primii care si-au vandut pe bani grei proprietatile de la Rosia Montana.
Chiar, ce-i va fi determinand pe asemenea lideri sa schimbe macazul, sa sara in cealalta barca, deseori negand, in noua postura, ceea ce sustinusera batandu-se cu pumnul in piept? Doar banii si privilegiile pentru propria persoana? Ipostaza de lider al unei comunitati sa fie doar o vremelnica trambulina? In unele cazuri, evident, asa e. Intrebarea ar fi cat rau pot face cameleonii celor din jurul lor, celor care i-au propulsat cu buna-credinta?