Procurorii Parchetului General susțin că medicul cardiolog Dan Tesloianu, de la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași, a creat o rețea din 2017, în care diferiți medici i-au furnizat stimulatoare cardiace „extrase din cadavre sau din alte surse de proveniență”, pe care el le reimplanta, contra cost, pacienților. Cardiologul a executat proceduri medicale fără a le înregistra în gestiunea spitalului (în lipsa unor documente de proveniență) și, în consecință, fără a parcurge fluxul procedural intern. Alți cinci medici de la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași sunt urmăriți penal pentru luare de mită.

Un renumit doctor ATI din București, care a dorit însă să rămână anonim, explică pentru cititorii Libertatea dacă și cum pot fi introduse într-un spital public din România echipamente medicale, precum stimulatoarele cardiace/defibrilatoare, procurate dintr-o sursă externă.

Libertatea: Domnule doctor, a apărut această anchetă legată de medicul cardiolog de la Iași…
Medic: Am citit și eu și am urmărit știrile privind ancheta de la Iași și ceva nu se leagă. Nu cred că este vorba despre stenturi preluate de la morți și reimplantate la alți pacienți. Acestea nu pot fi refolosite. Cred că este vorba despre stimulatoare cardiace/defibrilatoare. Oricum am privi lucrurile, totul este șocant.

–Poate fi luat un stimulator de la un pacient decedat și implantat la un alt pacient? 

-Un pacient care decedează în spital nu poate fi mutat timp de două ore. Acesta este protocolul nu numai în România, ci peste tot în Europa. Teoretic, un stimulator cardiac poate fi scos repede pentru că este montat sub piele. Dar asta înseamnă profanare de cadavru. E imposibil să se întâmple așa ceva fără să nu mai afle nimeni. Deci trebuie să existe și niște complici. Nu văd unde ar mai putea fi scos stimulatorul unui pacient decedat?!

– La morga spitalului?!
– La fel, vorbim despre profanare de cadavru cu complicitatea altor angajați… Este inimaginabil. Dar vreau să vă explic care este procedura folosirii unor astfel de echipamente medicale. De regulă, acestea sunt achiziționate de spital și decontate de casa de asigurări. Ele intră în contabilitatea magaziei spitalului. Când urmează să fie folosit în cadrul unei intervenții chirurgicale, iese din magazie cu bon de transfer și urmează o procedură care se finalizează cu descărcarea echipamentului în foaia de observație a pacientului. Este dificil să introduci un stimulator străin fără să știe nimeni. Din nou, sunt implicate mai multe persoane.

– Poate pacientul să cumpere un stimulator cardiac?
– Moda aceasta se întâlnea acum 15 ani. Acum este interzis ca bolnavul să cumpere. Pentru aceste echipamente și proceduri avem acum programe naționale. Nu mai avem situația de acum 15 ani. Dacă, totuși, e vorba de un echipament care nu se găsește și-l procură pacientul, nimic nu se face fără aprobarea managerului de spital. Acesta trebuie să-și dea acordul.

– Se mai vorbește și de donații. Că unele stimulatoare de la Iași ar fi fost donate de distribuitori sau producători. Sunt dese astfel de acțiuni?
– Tot pe vremuri apăreau astfel de donații. Acum, foarte rar. În cazuri sociale, dar, de regulă, o fundație e cea care donează echipamentul. Nu altcineva.

– Cât costă un stimulator cardiac?
– Pleacă de la câteva sute de euro și poate ajunge până la 4.000 de euro, în funcție de indicația bolnavului și complexitatea stimulatorului, care poate fi și defibrilator, la indicația bolnavului.

– Cum priviți această anchetă de la Iași?
– Șocant. Sunt mulți oameni cu probleme pe stradă și nu-ți dai seama care sunt. În acest caz, omul cu probleme s-a ascuns sub un halat alb, de medic.

Urmărește-ne pe Google News