Comentează„Din păcate, din lucrările lui Marius Bunescu lipsește cea mai importantă: autoportretul. Acesta a ars în Muzeul Național de Artă, la Revoluție, când, din motive necunoscute, s-a tras în clădire, inclusiv în sălile care adăposteau lucrările, cu proiectile cu napalm. Autoportretul lui Bunescu s-a făcut scrum. Nici astăzi nu se știe câte dintre lucrările care se aflau acolo în timpul evenimentelor din 1989 au ars, câte au scăpat și câte au dispărut”, a spus, pentru Libertatea, Ioan D. Popa, expert restaurator în pictură, secția restaurare-conservare din cadrul Muzeului Municipiului București.
Muzeul Bucureștiului găzduiește în fiecare joi câte o seară tematică. În această săptămână a fost seara restauratorilor de pictură, sub titlul ”Vindecări miraculoase”. Vindecările s-au referit la câteva dintre lucrările lui Marius Bunescu (1881-1971), care au trecut prin laboratorul ”doctorilor de tablouri” Simona Predescu și Ioan D. Popa.
Bolile tablourilor sunt contagioase pentru oameni
Tot ce este patrimoniu în pictură trebuie să treaca periodic prin laboratorul de restaurare. Multe dintre aceste obiecte de artă, cele care nu au fost ținute în condiții optime, suferă de boli care sunt transmisibile la om. De aceea, restauratorii trebuie să lucreze cu masca pe figură. Trebuie să aibă imaginație, pentru a nu contracta bolile de care suferă tablourile, boli contagioase la om. Sau pentru a nu se otrăvi cu substanțele care se folosesc la recondiționarea pânzelor. De aceea, restauratorii au sporuri de toxicitate și, uneori, suferă de boli profesionale.
După radiografie, raze ultraviolete, raze X, Rontgen sau în infraroșu, se fac teste chimice, apoi se trece la restaurarea propriu-zisă, cu bisturiu, pensetă, pensulă și culori care trebuie să fie identice cu originalul. Apoi se trateaza cu substanțele de care are nevoie.
”Un tablou restaurat seamănă cu un om operat de ulcer. Intervenția reușeste, bolnavul se însănătoșește, dar va ține regim toată viața”, ne-a spus Ion D. Popa, unul dintre restauratorii prin mâinile cărora au trecut sute de tablouri de patrimoniu, unele de valoare inestimabilă.
Tablourile ”împușcate” la Revoluție au fost greu de restaurat
Cât stă o pânză la ”spitalul de tablouri” depinde de nivelul deteriorării. Cele ”împușcate” în Biblioteca Universității și Muzeul de Artă în 1989, de exemplu, au fost foarte greu de refăcut, deoarece, pe lângă locurile ciuruite, suprafețele lor au fost acoperite cu un strat de fum, foarte greu de înlăturat.
Au fost cazuri în care stratul de culoare de pe tablou a trebuit mutat pe altă pânză, cum a fost un tablou al olandezului Ryckaert David.
Lucrările care ies din mâinile lor sunt garantate 50 de ani. După care trebuie să treacă din nou prin laborator, deoarece trebuie curățate de stratul de oxizi format de lumină.
Restaurează tablouri de sute de mii de euro
Tehnic, reflectografia se face cu raze ultraviolete, pentru a diferenţia pictura originală de repictările ulterioare, şi cu infraroşii, pentru a vedea ce ascunde fiecare strat al picturii, începând cu cel de bază, unde autorul a creionat formele, pe care le-a umplut apoi cu vopsea. Acest diagnostic spune totul despre operă, respectiv dacă este originală sau nu, ce deteriorări are şi cum se poate restaura.
Abia după aceste investigaţii începe restaurarea propriu-zisă. Un restaurator de tablouri trebuie să fie neapărat și pictor, pentru a putea reconstitui, acolo unde este cazul. De asemenea, trebuie să aibă cunoştinţe de chimie şi de fizică, pentru a şti cum să remedieze suportul pe care a fost pictată opera.
Citește și:
EXCLUSIV/Cum a dispărut o muncă de cercetare de 12 ani la Măgurele. Aparatura care putea produce reactoare CANDU, distrusă după 1990