Un medic dedicat meseriei sale, care de 30 de ani este în slujba pacienților. Practic, de o viață, doctorul Silviu Sfârlează face naveta 140 de kilometri pe zi pentru a ajunge la Ostroveni, în Dolj, acolo unde îl așteaptă bătrânii sau copiii de care are grijă.
Medicina rurală doljeană încă rezistă și datorită unor oameni ca doctorul Sfârlează, cel care, scrie Gazeta de Sud, nu ezită ca uneori să scoată bani din buzunar pentru a plăti cei doi lei de transport, între sate, pentru pacienții care nu își permit acest lucru.
Întrebat de ce face asta, răspunde sincer li direct:
”Pentru că altfel nimic nu ar mai avea rost“
După 30 de ani de activitate medicală în mediul rural, doctorul nu are niciun regret, deși la început i-a fost mai greu. Apoi, însă, s-a atașat de pacienții săi.
”La început mi-a fost foarte greu, nu eram obişnuit pentru că am crescut la oraş cu toate facilităţile. Acum sunt condiţii bune. Norocul meu a fost că am avut colegi foarte buni, o echipă adevărată, ne-am înţeles foarte bine. M-am ataşat de oamenii de aici. Am avut posibilitatea să plec, însă nu am putut. M-am atașat de pacienți”, a povestit doctorul pentru sursa citată.
Cu privire la întâmplările amuzante de care a avut parte în cele trei decenii de carieră la sat, doctorul și-a amintit că o bătrână de 70 de ani căreia îi dăduse supozitoare pentru constipație a venit după câteva zile și i-a mai cerut, chiar dacă erau acre la gust.
”A venit o bătrână la 70 şi ceva de ani, care avea probleme cu constipaţia. I-am prescris, îmi amintesc, supozitoare. Şi a venit femeia după vreo patru zile, am văzut-o că e cu gura mai strânsă, şi am întrebat-o ce are. Mi-a spus atunci: „Domnul doctor, am venit să mai îmi daţi de-ălea că sunt foarte bune“. Am întrebat-o de ce vorbește așa mai ciudat. „Pentru că sunt mai acre la gust!“, mi-a spus femeia. Mi-am dat seama atunci că am mult de lucru cu oamenii de aici, dar nu m-am dat bătut”.
Doctorul care are acum în grijă 1.600 de pacienți se teme de momentul de peste zece ani când doctorii nu vor mai vrea să facă naveta.
”Problemă va fi peste vreo cinci, zece ani, când toată generaţia mea va pleca. Tinerilor le lipseşte motivaţia. Ei vor să ştie că acolo unde vor să meargă să lucreze au unde să stea dacă nu pot să facă zilnic naveta, primesc respectul cuvenit, primesc ajutor din partea localităţii, autorităţilor locale şi, bineînţeles, şi partea financiară contează foarte mult”.
Sursa foto: Gazeta de Sud
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro