În țara sa natală, Perdomo salva copii într-o maternitate. S-a bucurat pentru o perioadă de prestigiul pe care i-l oferea statutul de medic și devenise celebru în mediul online datorită unor benzi desenate amuzante postate pe Twitter.
La începutul lunii octombrie, el a vorbit cu mama lui, o supraviețuitoare a cancerului în vârstă de 70 de ani și cu iubitul său, medic în același spital, și au pus la cale un plan. Perdomo va merge în Peru, va căuta de lucru și va trimite după ei atunci când se va așeza într-un loc. Dăduse meditații la matematică încă de când era foarte tânăr și se gândeau că datorită acestei abilități a lui va putea aduna mai ușor bani.
Au calculat că pensia de profesor și banii pe care îi va trimite Perdomo acasă ar trebui să o ajute pe mama sa să supraviețuiască până va reuși să o ducă pe ea și pe Daniel, iubitul său, la el. Ar fi avut nevoie de 1.000 de dolari pentru a se așeza, a-și găsi un loc al lui și a se întreține până va reuși, Daniel, și el medic, să își găsească de lucru.
Așa că și-a împachetat inelul de aur, stetoscopul și hainele, care au ajuns pline de găuri și cârpituri după anii în care nu a putut să le înlocuiască, și a plecat spre Lima alături de valul de imigranți venezueleni.
În a doua zi de la Lima, și-a vândut inelul de aur pentru 70 de dolari, cea mai mare parte a banilor fiind folosiți pentru a plăti prima lună de chirie într-un apartament în care mai locuiau încă trei venezueleni.
Și-a găsit și un loc de muncă temporar, chelner la cel mai luxos Jockey Club. Primea 10 dolari pe zi plus bacșișul, dar umilința era uriașă. A pus mesele de prânz, a spălat vasele și i-a fost dat să servească la trei mese, ceea ce însemna un posibil bacșiș.
După primele 12 ore de muncă s-a dus într-un parc și a început să plângă. S-a simțit umilit și se ura pentru că a fost apostrofat deoarece luase să mănânce rămășițele de după o cină.
După primele zile și-a dat seama că Peru nu este nici de departe paradisul așteptat.
Aici, o cincime din populație trăiește în sărăcie, dar pentru venezueleni este mult mai mult decât au la ei în țară. Peste 517.000 de venezuelenii au ajuns aici în 2018, alți 100.000 care au sosit în 2017, transformând țara în a doua destinație a imigranților din Venezuela după Columbia.
Autoritățile peruane sunt încântate de prezența unui număr mare de venezueleni cu studii superioare, cum sunt medicii și au în plan un program de integrare a acestora în țară, mai ales că se confruntă cu o absență de personal în clinici și spitale.
Dar pentru venezueleni, examenul de echivalare medicală costă în jur de 200 de dolari, sumă care reprezintă o avere, în condițiile în care în țara lor salariul le ajunge să cumpere 10 ouă.
Așa a ajuns Perdomo să fie ospătar. Din fericire pentru el, după doar câteva zile, a obținut un post într-un laborator medical de la Spitalului Solidario de Mirones din Lima, care este de fapt o adunătură de containere de marfă transformate în birouri medicale.
Totul s-a aranjat pentru el pe neașteptate, când angajatorul colegului său de cameră, o firmă de dermatologie, căuta un angajat la una din clinicile sale din Lima. A fugit la interviu și după 20 de minute de discuție cu proprietarul clinii era angajat cu un salariu de 267 dolari pe lună. Salariu minim în Peru, o avere incalculabilă în Venezuela.
Povestea Dr. Jose Perdomo nu este una necunoscută pentru venezueleni. Sute de oameni din această țară, care au studii superioare, au ajuns să ducă o viață mizeră.
Sărăcia a ajuns atât de mare în Venezuela încât un profesor universitar are nevoie de salariul pe patru luni pentru a-și repara încălțămintea.
Situația din această țară a fost detaliată și de românul Radu Păltineanu, care a traversat Americile cu bicicletă, el a petrecut două luni în această țară și a fost martorul unor scene uluitoare.