Salvat de un elicopter militar de pe munte
Pentru Mihai Isar, această expediţie a fost prima de o a-semenea anvergură. ”Până la 3.000 de metri altitudine nu au fost probleme. Am urcat uşor, dar, de la 4.300 metri, după un efort substanţial, am decis să urcăm fără a mai sta la aclimatizare pînă la 5.200 – 5.300 metri. A început să mă doară foarte tare capul, ochii mă dureau şi simţeam că o să-mi sară ca popcornul. Am coborât până în tabăra de bază şi de atunci au început problemele. Acolo am simţit că ameţesc, dar, de fapt, nu mai vedeam din jumătate în jumătate de minut. Am ajuns să nu mai văd la intervale de un minut şi jumătate. A venit un elicopter militar şi m-a luat de acolo. Am ajuns apoi într-un spital militar în Mendoza, iar medicii mi-au spus că cel mai grav aş putea avea un edem cerebral. Mi-am revenit după trei zile. M-am alăturat colegilor în cea de-a doua parte a expediţiei pe vulcan“, a declarat Isar. În ciuda problemelor pe care le-a întâmpinat, acesta a spus că va continua să escaladeze muntele, fiindcă şi-a dat seama că alpinismul este pentru el un virus şi că fără această pasiune nu este el.
Două ore nu a mai ştiut nimic de el
Cătălin Neacşu a reuşit să urce pînă la 5.850 m pe Aconcagua, dar a întâmpinat şi el probleme de sănătate care l-au de-terminat să coboare, în ciuda faptului că avea experienţa cu-ceririi unui vârf himalayan de 8.200 m, Cho Oyu.
”Am început să am dureri îngrozitoare de cap, abia mai puteam ţine ochii deschişi. Am forţat nota fiindcă este o expediţie care se face în mod normal în 21 de zile, însă noi am dorit să atingem vârful Aconcagua în 8 zile. Îmi amintesc că au venit doi rangeri şi m-au întrebat dacă mă simt bine, s-au uitat în ochii mei şi mi-au spus că trebuie să cobor de urgenţă. Apoi mi-am dat seama că două ore n-am ştiut nimic de mine, când m-am trezit cu faţa arsă de soare. Probabil am adormit cu faţa la soare. Am făcut multe greşeli şi sunt conştient de ele”, a spus Cătălin Neacşu pentru ”Curierul zilei” din Piteşti.
Pericolul Aconcagua
La coborârea de pe Aconcagua, al¬piniştii au găsit un monument despre un alpinist român care a murit, în 2008, în cort, în timp ce dormea lângă soţia lui. La un an după tragedie, soţia a cedat psihic şi s-a sinucis… Nici la Ojos del Salado nu a fost uşor. Şi din cauza terenului accidentat, şi in pricina nisipului în care li se poticneau bicicletele, piteştenii nu au reuşit să urce pînă în vîrf. Ceilalţi trei coechipieri şi-au atins ţelul de a urca cu bicicletele pe cel mai înalt vulcan din lume. Alpiniştii ne-au spus că expediţia i-a costat aproximativ 4.000 de euro de persoană, o parte dintre bani provenind din sponsorizări
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro