EXCLUSIV VIDEO / Tragedia de la Colectiv: Amintirile care-l bântuie pe bărbatul care a sunat primul la 112. „Le auzeam spunând: Nu mai are puls!”

”În seara respectivă, am decis să merg la concert știind că vor fi acolo și câțiva dintre prietenii mei. Am ajuns relativ târziu în curtea Pionierul, fiind, de altfel, pentru prima oară când ajungeam în acest club”, ne-a povestit Gabriel Popescu.

Omul nu știa unde era clubul, de aceea a folosit un GPS, iar la un moment dat a renunțat până și la GPS, pentru că îl aducea în altă parte a fabricii, la o intrare care era blocată. Este vorba despre intrarea care, ulterior, a fost folosită de primele echipaje de intervenție venite la locul tragediei, după  apelul făcut la 112.

Distracția de dinaintea tragediei

”Îmi aduc aminte… la intrare, mi-a rămas în minte imaginea bodyguard-ului, care a și decedat în noaptea respectivă. Am intrat, m-am dus către bar – de obicei stăteam mai în spate la concerte – și m-am oprit, cred că era 22.10”, spune Gabriel.

Gabriel Popescu a rememorat pentru Libertatea drama trăită la Colectiv în urmă cu doi ani. Ne-a vorbit chiar lângă monumentul ridicat în memoria victimelor incendiului

A mers să-și cumpere o bere, după care să își caute prietenii.În momentul în care primea restul de la bar, a auzit cum trupa Goodbye to Gravity face o pauză și l-a auzit pe solist spunând: ”Avem un incendiu aici!”.

Recomandări

Calvarul unei românce care a avut o relație cu un bărbat turc de religie musulmană: „Nu aveam voie să ies din casă fără supravegherea lui”

”A fost și momentul în care m-am întors să localizez, să văd exact ce se întâmplă și am văzut o flacără de 30-40 de centrimetri, cam așa ceva. Dar am văzut și că lucrul acela care arde este burete. Știam că este foarte periculos, se aprinde foarte repede, o să fie mult fum toxic. Am realizat că va fi o mare problemă dacă nu plec, dar în același timp, am reușit să apelez de pe telefon 112”, ne-a declarat cel care a sunat primul la 112 în noaptea cu incendiul de la Colectiv.

Gabriel a sunat și s-a îndreptat imediat spre ieșire. În secundele acelea, flacăra s-a urcat incredibil de repede spre tavan. Deja ieșirea, culoarul acela spre container, se aglomerase. Tot ce-și dorea Gabriel era să ajungă cât mai repede afară, să pună piciorul departe de pericol.

”Simțeam căldura din ce în ce mai puternică în spate. Vedeam că totul e luminat, e roșiatic. Știam de la ce este, dar nu voiam să mă întorc să văd. În secundele respective, am reușit să pun piciorul afară, am făcut stânga și m-am îndepărtat la doi metri, în ideea că aceia care vin din spate să aibă loc să iasă. Primele cuvinte pe care le-am auzit au fost ale operatoarei, care mă întreba în mod repetat ce urgență am”, își aduce aminte Gabriel.

Recomandări

Generația educată și violentă – cazul Exarhu. Să nu fim ipocriți: orice băiat crescut în anii 80-90 prima oară avertizează și a doua oară pocnește

Țipetele încă îi mistuie sufletul

A început să spună că nu știe exact adresa, dar că este un incendiu într-un club. A întrebat pe cineva de lângă el care este adresa și au început să i se ceară din ce în ce mai multe detalii, iar în timpul ăsta, tragedia se derula sub ochii lui.

”Eram foarte aproape de ieșirea din club, singura, de altfel. Din cele două uși, una era închisă. Lumea începuse să se panicheze destul de mult. Și cred că au fost doar câteva secunde până când, sub presiunea celor care încercau să iasă, mecanismul celei de-a doua uși a cedat. Panica era enormă! Se auzeau țipete dinăuntru, se auzeau sticle sparte. Era clar că toată lumea încerca să iasă. La momentul respectiv, nu am realizat decât un lucru: că, deși se mai deschisese o ușă, aceasta nu a fost decât o modalitate ca flacăra din interior să fie alimentată cu oxigen”, a mai povestit Gabriel.

Își aduce aminte că printre țipetele de disperare ale copiilor care cereau ajutor a fost un sunet distinct, foarte ciudat. Era cel al flăcării care se retrăgea, parcă doar ca să prindă și mai multă putere. A fost ca un efect de vacuum.

”O flacără foarte mare a ieșit din club, cred că a fost și cea care i-a ars pe cei mai mulți dintre cei care încercau să iasă, și imediat după, flacăra s-a întors, efectiv s-a tras înapoi și a lăsat foarte mult fum. Toată curtea din fața clubului s-a umplut de fum toxic. Îmi aduc aminte că aveam o cămașă pe mine, mi-am dat-o jos și am pus-o la nas, pentru că nu mai puteam respira”, spune supraviețuitorul.

Recomandări

Cod galben de ploi în jumătate de țară, până duminică. Harta județelor aflate sub avertizare meteorologică

Doi ani de la Colectiv. Primul apel la 112: ”A apărut un prim echipaj de poliție”

Dacă atunci când și-a început povestea, Gabriel încă mai zâmbea, retrăierea clipelor crunte din seara de 30 octombrie 2015 i-a împietrit chipul. Amintirile sunt prea greu de suportat.

”Cred că încă eram pe apelul la 112, în acele 5-6 minute, când, spre final, a apărut un prim echipaj de poliție. Se auzeau în continuare țipetele celor care nu reușiseră să iasă. Ușa era blocată de corpurile celor care se împiedicaseră sau căzuseră chiar la intrare. Nu puteam să ne apropiem foarte mult. Maximum, de ușă, dar în acel loc simțeam deja cum ne arde carnea. Era o temperatură atât de ridicată, că nu puteai să mai intri. Tot ce mai puteai face era să îi tragi pe cei care cazuseră la intrare”, a mai spus Gabriel.

În timp ce dădea ultimele informații la 112, Gabriel avea în fața ochilor imagini de coșmar: chipurile și trupurile mutilate de foc ale celor care reușiseră să iasă din clubul groazei. ”Ieșeau cu hainele arse, cu părul ars, cu pielea atârnând. Erau oribile imaginile și încercam să-i fac pe cei de la telefon să înțeleagă, ca să trimită cât mai repede ambulanțe și tot ceea ce era nevoie pentru a se interveni rapid”, a mai povestit el.

Primul echipaj care a venit a fost unul de poliție, apoi nu s-a mai auzit nimic din club. ”Știam ce se întâmplă, ne dădeam seama, realizam cu toții, dar nu se mai putea intra”. Apoi au sosit pompierii și au intrat ei. A fost momentul în care cei care scăpaseră fără răni au început să transporte arșii.

”Ne-am dat seama de un lucru: deși pentru noi a părut că a trecut foarte mult timp, nu era așa. Încă nu ajunsese nici un echipaj de medici sau vreo ambulanță. Așa că am ieșit din incintă și le-am cerut celor de la Jandarmerie să permită accesul salvărilor în interior, pentru că erau foarte mulți oameni inconștienți, grav răniți, care nu mai putea fi scoși până în stradă”, a rememorat Gabriel. După ce jandarmii au permis accesul, piațeta a început să se umple de ambulanțe și pompieri.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Primele cadre medicale au intervenit la lumina telefoanelor mobile

Primele persoane care au intervenit au fost cadrele medicale de la Maternitatea Bucur, aflată în vecinătatea clubului Colectiv. ”Eu am stat până noaptea târziu și am încercat să luminez cu telefonul, pentru ca asistentele care interveneau să vadă cum să pună perfuziile, fiindcă zona nu era foarte bine luminată. La un moment dat, fiecare ajuta cu ceea ce putea. Totul până undeva la 12 noaptea, poate chiar mai târziu, până când ultimul rănit a fost transportat la spital. Zona arăta efectiv ca una de război. Era plină de materiale medicale”, ne- mai spus Gabriel.

Își aduce aminte că, la un moment dat, în timp ce ajuta cadrele medicale, luminând cu telefonul, cineva a venit nervos să-l apostrofeze că filmează tragedia. Atunci i-au sărit în ajutor cadrele medicale, care i-au cerut celui din Poliție să-l lase în pace, că el nu face decât să ajute.

”Am încercat să scap de mirosul de carne arsă”

”Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă a fost să îmi fac un duș, pentru că îmi aduc aminte că simțeam numai miros de fum, păr ars și carne arsă. E mirosul care mi-a rămas în minte și îmi este imposibil să-l uit”, își aduce aminte Gabriel.

Imaginea care încă îl mai bântuie este cea a unei tinere care a ieșit și căreia îi fuseseră arse complet toate hainele, dar care era conștientă. ”Avea o privire pe care nu am cum să o descriu, se uita prin mine, efectiv. Mergea, era conștientă, nu mai avea nimic pe ea și a fost preluată de ambulanță. Nu îmi venea să cred că se poate întâmpla așa ceva. Foarte mulți tineri erau în situații grave. Le auzeam pe doamnele de la Maternitatea Bucur spunând cuvintele pe care am ajuns să le urăsc: Nu mai are puls!”.

Un minut şi o secundă pentru cea mai mare tragedia din istoria recentă a României

30 octombrie 2015, ora 22.00. Peste 300 de tineri, printre ei artişti, fotografi și jurnalişti, s-au strâns în clubul Colectiv, unde trupa Goodbye to Gravity își lansa albumul ”Mantras of War”. Nimic nu prevestea că în doar câteva zeci de minute se va produce cea mai mare tragedia din istoria recentă a României.

Unii au reușit să iasă din club, 26 au murit pe loc, 184 au fost răniţi, dintre care 64 au pierdut lupta cu viaţa în lunile care au urmat. Ultimul dintre ei, care a ridicat bilanțul victimelor la 65, s-a sinucis în vara anului 2017.

Citeşte şi:

• Jurnalist Libertatea, poveste de pe marginea infernului. ”Atunci am întârziat. Și când am ajuns în Colectiv, oamenii aveau chip de zombie și prietenii mei ardeau de vii”

• EXCLUSIV/ Imagini care nu au mai fost difuzate. Primele ore după incendiul din Colectiv, la Spitalul Floreasca

• Tatăl lui Andrei Bucă, mort în incendiului din Colectiv, a reconstruit nava „Banat”. Omagiul emoționant

• VIDEO/ Victor Dobre, fost barman în Colectiv, se luptă cu amintirile, dar merge înainte : „Atunci am fost cu exact un pas înaintea morții”

• VIDEO / Viața lui Eugen Iancu, părintele care și-a pierdut fiul în Colectiv, e o luptă continuă cu durerea: ”Vorbesc despre el ca să mă eliberez”

• VIDEO EXCLUSIV/ Fotograful cu urme de foc pe mâini. Ce face Miluță Flueraș, omul care a făcut ultimele poze în Colectiv, la doi ani de la tragedie

• Andrada Mihăilescu, la doi ani după Colectiv: „Încă atragem priviri; mai mult de curiozitate decât de judecată“. Ea a supraviețuit, însă nu și iubitul său

• Marian Leușteanu poate cânta din nou la doi ani după Colectiv pentru că ”îngerii” i-au redat degetele arse de flăcări. ”Scoțând răul la lumină, el nu poate să te bântuie”Jurnalist Libertatea, poveste de pe marginea infernului. ”Atunci am întârziat. Și când am ajuns în Colectiv, oamenii aveau chip de zombie și prietenii mei ardeau de vii”

• Haosul din noaptea tragediei de la Colectiv. Medic de spitalul Bagdasar Arseni: „Deja au venit arşi grav! 60!!! Nu am unde, nu am capacitate!”

• VIDEO/ Videoclip dedicat victimelor din Colectiv. „Să vină un Înger este o piesă cu o mare încărcătură emoţională”

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro