ComenteazăTanara familie traieste dintr-un salariu mizer, mai are un baietel care este crescut la tara, de o ruda, si nu isi poate permite sa mai hraneasca inca o gura.
Georgiana lucreaza ca bucatareasa la un restaurant, unde nu i se da nici macar un salariu minim, ce sa mai vorbim despre carte de munca. Cu un milion de lei aproape ca nu are ce face, iar facturile la intretinere si curent se umfla de la o luna la alta, spre disperarea proprietarului care-i tine cu chirie. Slujba si-a gasit-o dupa luni bune de cautari si la inceput i s-a promis ca pe masura ce va mai capata vechime o sa ia mai multi bani. A trecut timpul si salariul a ramas acelasi.
Cristian munceste cu ziua pe la diverse case, ca zugrav, instalator sau electrician, dar nu are nici un angajament de durata. „De cand ne-am luat, acum patru ani, am stat numai cu chirie. Parintii mei locuiesc in Moldova, iar la socrii mei din Bucuresti nu am putut sta pentru ca nu au spatiu. Pentru garsoniera in care locuim acum trebuie sa platim lunar 2 milioane lei. Ce castig eu si cu ce-i mai pica lui ne ajung doar pentru chirie. Credeti-ma ca astazi am mancat slanina si nu stiu ce-am sa-i dau de mancare fetitei cand o vom aduce vineri de la cresa. Si aici imi cer scutece sa le duc si nu am. Nici bani ca s-o tinem in cresa tot timpul nu avem, ne-a ajutat o familie miloasa cu bani. Fetita este bine, sanatoasa, ne-am desparti cu greu de ea , dar asta e, nu putem s-o infometam. Noi am facut tot ce era omeneste posibil, credeti-ma ca am fost pe la toate fundatiile, la Guvern, la televiziuni, la oameni de afaceri si la Directia de Protectie a Copilului si toti au spus ca nu au bani sa ne ajute”, ne povesteste mama. Cristian spune si el ca fetita e viata lui, dar cu toate astea nu are ce sa faca. „Dorinta noastra este sa fim ajutati sa ne tinem copilul, dar daca nu se poate si nu se poate, atunci o vom da unei familii serioase. Am dat anunt in ziar dar nu ne-a sunat nimeni. Daca o vrea un strain, atunci vrem sa cunoastem totul despre el, ce conditii ii va asigura, cum putem tine legatura cu ei. Mai bine ar fi daca am gasi in Bucuresti pe cineva, ca s-o vizitam. Nu vrem bani, asta trebuie sa se stie, noi nu facem afaceri cu propriul copil, dar chiar nu se mai poate”, spune tatal. Cei doi tineri cred ca fapta lor pare condamnabila, „dar asta numai pentru cine nu cunoaste cu adevarat in ce mizerie traim”.
Contactati de ziarul nostru, reprezentantii Directiei de Protectie a Copilului sector 4 au promis ca ii vor ajuta pe cei doi, dupa efectuarea unei anchete sociale. Mama Amaliei nu s-a aratat prea incantata de aceasta solutie, pentru ca, spune ea, „avem nevoie acum de bani, nu dupa o luna, cand termina ei ancheta. Acum nici o paine nu am in casa”.