ComenteazăMihaela Miroiu este iniţiatoarea studiilor feministe şi a studiilor de gen din România, a primului masterat de studii de gen şi a şcolii doctorale de ştiinţe politice. Din această poziţie, Mihaela Miroiu vorbeşte, într-un interviu acordat Libertatea, despre responsabilitatea conducătorilor de doctorat în cazul plagiatelor şi despre lipsa de rigoare a cercetării academice din România.
Mihaela Miroiu crede că plagiatul este intolerabil mai ales în cazul unui politician. „Lumea se aşteaptă ca, dacă eşti ineficient, măcar să nu fii ticălos“, spune profesoara universitară. Mihaela Miroiu mai sugerează că liberalii ar trebui să-i retragă sprijinul politic premierului Nicolae Ciucă sau ca acesta ar trebui să-şi prezinte demisia de onoare.
Libertatea: La ce v-ați gândit când ați aflat informația privind plagiatul premierului Nicolae Ciucă?
Mihaela Miroiu: Recunosc că nu am fost foarte surprinsă. Pentru că, din păcate, există destul școli doctorale în România în care genul acesta de practici este endemic. Motivul principal este faptul că, pur și simplu, conducătorii de doctorat nu știu ei înșiși ce înseamnă să faci cercetare. Un doctorand nu poate ajunge să plagieze decât în cazul în care conducătorul de doctorat realmente nu urmărește ceea ce face doctorandul sau în cazul în care conducătorul de doctorat este un exemplu prost în sensul calității muncii sale de cercetare. Și e foarte posibil ca unii dintre cei care și-au obținut doctoratul în acest fel să nici nu înțeleagă ce li se întâmplă.
– Credeţi că reacția premierul conduce către această concluzie?
– Cred că se întreabă de ce tocmai el e în situația asta, când a făcut ceea ce i s-a permis, până la urmă. Sigur, asta nu-l scuză pe el deloc. Pentru că doctoratul înseamnă un câștig foarte mare. A câștigat, categoric, în fiecare lună, din 2003 încoace, 15% din salariu pentru un doctorat care se pare că e o fraudă. Sigur, plagiatul trebuie probat. A făcut-o această Ioana dArc a presei româneşti, care este Emilia Şercan. Şi, de regulă, ea nu s-a înşelat niciodată. Dar decizia o va lua CNADTCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare), chiar dacă premierul a spus că o să verifice instituția care i l-a dat.
E foarte important şi ca instituția care i l-a dat să verifice teza, iar dacă aceasta girează un plagiat înseamnă că ea nu merită să aibă școală doctorală. O instituție se poate salva, în situația asta, fiind onestă: da, e în neregulă, n-am avut proceduri bune, n-am avut conducători de doctorat buni, ne asumăm povestea asta.
Mihaela Miroiu, profesor universitar:
– Cum vi s-a părut că a reacţionat opinia publică la tema plagiatului tezei premierului României?
– Există o sensibilitate redusă spre inexistentă a opiniei publice cu privire la această temă. Noi avem, din nefericire, un învăţământ îngrozitor de bazat pe reproducere şi memorizare. Acest gen de învăţământ te predispune la fiţuici şi copiat. Pentru că trebuie să memorezi. În momentul în care cei mai mulţi dintre noi ştim că în şcoală am copiat la teză, plagiatul nu ni mai se pare o catastrofă morală.
– Practic, sugerați că sistemul ne transformă pe toți în mici plagiatori…
– Nu cred asta. Dar mulţi dintre noi nu am învăţat în şcoală regulile cercetării şi onestităţii intelectuale. Nu le-am învăţat. Şi atunci se creează un fel de cultură a toleranţei faţă de o practică absolut reprobabilă. Care ne ţine în subdezvoltare, pentru că trăim în economia cunoaşterii, iar societăţile care nu încurajează o cercetare onestă vor fi, pur şi simplu, societăţi de mâini, nu societăţi de capete. Depinde ce alegem să ne antrenăm încă de când suntem mici. Iar eu cred că, în mod obişnuit, copiii ar trebui să înveţe să fie oneşti intelectual chiar din clasa I.
– Care ar trebui să fie sancţiunile în această situaţie?
– În mod normal, un plagiat este un fals în acte publice. Adică tu ţi-ai obţinut titlul printr-un fals. Cel puţin din punct de vedere moral, acest lucru nu e tolerabil. Cu atât mai mult în politică, unde exigenţele sunt mult mai mari. Lumea e cu ochii pe tine şi se aşteaptă ca, dacă eşti ineficient, măcar să nu fii ticălos. Dacă ar exista o minimă etică în politică, persoanele aflate în această situaţie ar trebui să-şi dea demisia de onoare sau să fie înlăturate de partid.
Cristian Preda: Furtul intelectual și trișeria au devenit modele
O poziție similară cu cea a Mihaelei Miroiu a avut și decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Universității București, Cristian Preda.
„Probele prezentate de dna Șercan în cazul Ciucă sunt foarte convingătoare. Dl. Ciucă pare a fi cel de-al treilea premier care și-a plagiat teza de doctorat, după d-nii Ponta și Tudose. E foarte trist că, în acest fel, o bună parte din ultimul deceniu va rămâne în istoria noastră politică sub semnul asocierii poziției de prim-ministru cu cea mai gravă fraudă universitară, furtul intelectual. E, de asemenea, trist că miniștrii educației din această perioadă – cu excepția dlui. Mircea Dumitru – nu au avut o poziție clară privind penalizarea plagiatului, ci au căutat să îi protejeze pe cei care, premieri sau demnitari de rang mai mic, au fost dovediți ca plagiatori”, spune Preda.
În acest sens, acesta arată cu degetul spre actualul ministru al educației, Sorin Cîmpeanu. „Din nefericire, actualul ministru al educației a adoptat, inclusiv atunci când prezida Consiliul Național al Rectorilor, o poziție care tindea mai degrabă să complice decât să simplifice pedepsirea fraudelor. Strategiile adoptate de cei prinși cu mâța-n sac au fost sincronizate cu politicienii.
Încercarea de a banaliza plagiatul are un impact devastator asupra școlii, în ansamblul ei. În loc să construim educația stimulând gândirea liberă, creativitatea și respectarea contribuțiilor aduse diverselor ramuri științifice de către înaintași, miniștrii educației și prim-miniștrii ultimului deceniu au încurajat memorarea și reproducerea mecanică, ca și disprețul față de creațiile datorate unor autori originali, oferind trișeria și furtul intelectual drept modele de formare și, respectiv, de ascensiune socială.
foto: Hepta