De la anul când „totul s-a schimbat” la „cea mai cumplită săptămână” a familiei regale: momentele care au definit domnia Reginei Elisabeta a II-a

Regina Elisabeta a II-a, care a murit joi, a stat pe tron mai mult decât oricare alt monarh din istoria Marii Britanii.

În cele șapte decenii, Marea Britanie a trăit Războiul Rece și evenimente precum atacurile de la 11 septembrie 2001 – cu tot ce a urmat după ele, inclusiv atentatele de la Londra din 2005, în timp ce țările din Commonwealth au luptat pentru independența lor.

Lucrurile nu au fost simple nici în familia sa.

Regina a asistat la divorțul a trei dintre copiii săi și la moartea prințesei Diana, în vreme ce unul dintre nepoții săi, Harry, a acuzat familia regală de rasism.

Sky News a trecut în revistă șase momente care i-au definit domnia.

1952 – Anul în care „totul s-a schimbat”

Prințesa Elisabeta și Prințul Philip se aflau în Kenya, în drum spre un turneu prin Australia și Noua Zeelandă, când Regele George al VI-lea a murit.

Vestea a fost anunțată pe 6 februarie, dar pentru că cuplul se afla foarte departe, într-un hotel din vârful unui copac, la 160 de kilometri de Nairobi, a durat mai mult până a ajuns la ei. Philip a fost însărcinat să o informeze pe regină.

Regele, în vârstă de 56 de ani, avea o stare de sănătate precară de ceva timp și suferise o operație la plămâni cu patru luni înainte.

Recomandări

Dezbaterea Maia Sandu – Alexandr Stoianoglo nu va înclina balanța voturilor

„Suferea de ani de zile de o stare de sănătate precară, dar nu părea că moartea sa era iminentă”, a declarat profesoara de istorie Anna Whitelock pentru Sky News. „Totul s-a schimbat în acel moment”, a adăugat ea.

„Pentru prima dată în istoria lumii, o tânără fată s-a urcat într-o zi într-un copac prințesă și a coborât a doua zi regină”, a declarat vânătorul britanic Jim Corbett, care era cazat în aceeași cabană cu cuplul regal.

Elisabeta și Philip au zburat acasă a doua zi, aterizând pe aeroportul din Londra, unde ea își luase rămas bun de la tatăl ei cu doar o săptămână înainte.

„A fost probabil un zbor destul de stresant și traumatizant pentru ea”, a spus Whitelock. „La acea vreme avea doar 25 de ani – se întorcea acasă pentru a-și plânge tatăl, dar totodată se întorcea într-un rol de regină”, a adăugat aceasta.

Ea a fost întâmpinată de prim-ministrul Winston Churchill și de adjuncții săi Clement Attlee și Anthony Eden.

Douăzeci și patru de ore mai târziu, în urma unei ședințe de 20 de minute a Consiliului de Accedere de la Palatul St James, a fost anunțată în mod oficial drept regină.

S-au mutat la Palatul Buckingham, iar linia de succesiune a primit noul nume de Windsor. Dar Elisabeta mai avea încă multe de dovedit.

Recomandări

Vlad Pascu a pierdut un proces cu Penitenciarul Poarta Albă. „Era un aparat de tuns, nu o mitralieră”, a răbufnit avocatul

„Vorbim despre Marea Britanie din anii 1950 – o societate patriarhală în care femeile erau încă considerate drept o clasă secundară, după cea a bărbaților”, a declarat Whitelock.

„Nu numai că o femeie urca pe tron, dar și soțului ei i se spunea că trebuie să fie mereu cu un pas în urma ei, ceea ce nu era norma”, a observat profesoara.

„A trebuit să se obișnuiască cu ideea că a devenit regină, dar același lucru au fost nevoiți să îl facă și Winston Churchill și ceilalți «bărbați ai zilei», care nu erau siguri cum va putea juca acest rol o femeie tânără cu copii mici”, a spus ea.

Câteva luni mai târziu, în noiembrie, țara a văzut-o pentru prima dată într-un rol oficial pe regina Elisabeta, atunci când aceasta a inaugurat lucrările Parlamentului. Dar abia la 2 iunie 1953 a fost încoronată oficial.

Ducele de Edinburgh a dorit ca încoronarea să fie televizată, în timp ce Churchill avea rezerve. „Prințul Philip a considerat că încoronarea este ca eveniment național și a înțeles valoarea televiziunii la apariția acesteia”, a declarat Whitelock.

Recomandări

Capcanele imobiliare pe care să le eviți la achiziția unei locuințe. Arhitect Radu Negoiță: „Apartamente la 35.000 de euro sunt posibile doar dacă le faci de 10-15 mp bucata” I Interviu

„Regina a fost inițial destul de timidă, prin urmare el a fost cel care i-a oferit susținere și încurajare”, a spus profesoara.

Aproape trei milioane de oameni au venit la Londra în acea zi și mult mai mulți au urmărit-o din întreaga lume, așa că încoronarea a fost un „spectacol intimidant” pentru noua regină.

Dar, la scurt timp după aceea, ea a căutat să își demonstreze valoarea cu unul dintre cele mai mari turnee regale de până atunci. „A fost unul dintre cele mai ambițioase tururi văzute vreodată, ceea ce a fost destul de remarcabil”, a Whitelock.

1977 – Jubileul de argint

În momentul în care regina a ajuns la Jubileul de Argint, în 1977, ea petrecuse deja mai mulți ani pe tron decât tatăl ei.

Sărbătorile au început în liniște, la exact 25 de ani de la moartea acestuia și de la accederea ei pe 6 februarie, cu slujbe religioase și momente în familie la Windsor.

După ce a dezvăluit parlamentului că tema jubileului ei va fi unitatea națiunii, regina a pornit în luna mai în cel mai complex turneu regal din istorie. Niciun alt rege sau regină nu a mai vizitat atât de multe zone din Regatul Unit – 36 de comitate din Marea Britanie și Irlanda de Nord – în doar trei luni.

Numărul oamenilor care au venit să o vadă a depășit recordurile – peste un milion sosind doar în Lancashire, într-o singură zi.

În februarie, ea a început un turneu internațional care a dus-o în Pacificul de Sud, în Australia și Noua Zeelandă și, câteva luni mai târziu, în Canada și Caraibe. În total, în cadrul turneelor pentru Jubileul de Argint, regina a parcurs 90.000 de kilometri.

„A fost o regină a Commonwealth-ului”, a declarat Whitelock, „aceasta a fost o temă definitorie a domniei sale”.

La acea vreme, mai multe țări din Commonwealth își căutau independența, dar acest lucru nu părea să o îndepărteze pe regină din rolul de șef de stat.

Înapoi în Anglia, sărbătorile Jubileului au început în mod serios în seara zilei de 6 iunie, când regina a aprins un foc de lemne la Windsor, declanșând o serie de evenimente similare în toată țara.

A doua zi, a călătorit cu Gold State Coach la Catedrala St Paul din centrul Londrei pentru o slujbă. În ciuda vremii nefavorabile, mii de oameni au stat peste noapte în aer liber pentru a o vedea trecând spre City, un eveniment care i-a consolidat popularitatea.

„Când aveam 21 de ani, mi-am dedicat viața slujirii poporului nostru și am cerut ajutorul lui Dumnezeu pentru a-mi îndeplini acest jurământ”, a spus regina după slujbă. „Deși acest jurământ a fost făcut în zilele tinereții mele, nu regret și nici nu retractez niciun cuvânt din el”, a asigurat ea.

Jubileul de Argint a bătut recorduri de audiență la televiziune, 500 de milioane de persoane urmărind sărbătorile în întreaga lume.

În timp ce orașele și satele din întreaga țară erau acoperite cu panglici în culorile drapelului, pentru petrecerile menite să marcheze această ocazie, unii oameni de la Londra aveau alte planuri.

În urma lansării single-ului „God Save the Queen”, managerul trupei punk Sex Pistols a organizat un eveniment în care trupa a interpretat piesa pe o barcă, pe râul Tamisa.

Ei au reușit să treacă pe lângă Westminster Pier și pe lângă Casa Parlamentului, ironizând practic călătoria cu barca a reginei care urma să aibă loc peste două zile. Cascadoria s-a încheiat în cele din urmă haos, poliția obligându-i să acosteze și mulți fiind arestați. Dar mesajul fusese transmis.

„Anii 1970 nu au fost o perioadă deosebit de stabilă din punct de vedere politic. Au existat greve, austeritate și greutăți. Așa că au fost unii oameni care au protestat față de faptul atât de mulți bani au fost cheltuiți pe acest tip de festivitate, în timp ce alții sufereau”, a explicat profesoara.

„Dar faptul că Jubileul a fost considerat un succes, așa cum a și fost, este un merit al ei. A fost un moment de afirmare națională”, a adăugat ea. „Ea privea înapoi la anii de domnie, nu doar cu înțelepciune, ci și cu încredere. Se simțea mai sigură ca regină”, a explicat profesoara.

1992 – Anul oribil

Regina a descris în mod faimos anul 1992 – când a împlinit 40 de ani pe tron – drept „anul oribil”.

Căsătoria a trei dintre cei patru copii ai săi s-a prăbușit, iar un incendiu la Castelul Windsor a provocat pagube de peste 36 de milioane de lire sterline.

„A fost o succesiune neîntreruptă de scandaluri și eșecuri”, a declarat fostul corespondent regal BBC Michael Cole. „A existat un sentiment de criză care se agrava, care a fost exacerbat de aceste divorțuri regale. Aveai senzația că monarhia avea probleme majore”, a explicat acesta.

În martie, prințul Andrew s-a despărțit de Sarah Ferguson, care a fost ulterior fotografiată cu iubitul ei miliardar lângă o piscină din sudul Franței.

În aceeași lună, prințesa Anne a divorțat de soțul ei de aproape două decenii, căpitanul Mark Phillips. Iar în decembrie s-a anunțat că Charles și Diana divorțează.

Ideile republicane erau tot mai puternice, mulți oameni fiind nemulțumiți de faptul că familia legală este finanțată din bani publici. În încercarea de a atenua o parte din aceste resentimente, regina a început să plătească impozitul pe venit în anul următor.

În luna mai, au apărut mai multe detalii despre cel mai celebru divorț, când biograful Andrew Morton și-a lansat cartea „Diana: Her True Story in Her Own Words” (Diana: Adevărata ei poveste în propriile ei cuvinte).

În august, familia regală a avut parte de noi vești proaste, atunci când The Sun a publicat așa-numitele „casete Squidgygate” ale unei conversații private dintre Diana și un prieten din 1990, în care aceasta făcea mai multe dezvăluiri neplăcute despre familia regală.

„1992 a fost un catalog de necazuri”, a declarat Cole pentru Sky News. „Regina, în general, a rămas deasupra problemelor, dar copiii ei și soții lor nu au făcut-o”, a adăugat acesta.

„Nu era deloc sfioasă sau timidă în legătură cu aceste lucruri, dar monarhul este încă șeful Bisericii Anglicane – o poziție în care se presupune că trebuie să dai un bun exemplu”, a observat expertul regal.

Incendiul de la Windsor din noiembrie a fost „devastator” pentru regină, a adăugat el, dar la fel de dificilă a fost și „presiunea publicului care s-a întrebat cine ar trebui să plătească pentru reparații”.

Într-un discurs neobișnuit de personal în noiembrie, regina a spus: „1992 nu este un an la care voi privi înapoi cu plăcere. S-a dovedit a fi un «Annus Horribilis». Bănuiesc că nu sunt singura care crede acest lucru”.

Ea a spus că criticile sunt „bune” pentru instituții precum Familia Regală, dar a sugerat că în acel an, criticile ar fi putut fi făcute cu „o notă de blândețe, bună dispoziție și înțelegere”.

1997 – Moartea Dianei

Până la moartea prințesei Diana, pe 31 august, anul 1997 a fost un „an destul de obișnuit” pentru familia regală.

„Charles și Diana divorțaseră în luna iulie a anului precedent”, a declarat Cole, care a depus mărturie la ancheta privind moartea Dianei. „Așa că părea că lucrurile se încheiaseră”, a spus acesta.

Deși existau încă controverse în jurul vieților amoroase ale lui Charles și ale Dianei, situația se „stabilizase”.

Când vestea morții Dianei a fost anunțată de la Paris, regina se afla la Balmoral cu fiii ei, Harry și William.

Aceștia au rămas în Scoția timp de cinci zile, până cu o zi înainte de înmormântare, pe 6 septembrie. Într-un documentar BBC, prinții și-au lăudat ulterior bunica pentru că a luat decizia „dificilă” de a-i lăsa să își plângă mama în privat.

Dar oamenii, care au venit în număr uriaș pentru a depune flori în fața fiecărei reședințe regale, au părut să nu fie de acord.

„A declanșat cea mai cumplită și îngrozitoare săptămână pentru familia regală de la abdicarea regelui Edward al VIII-lea”, a spus Cole. „A existat un sentiment extraordinar la Londra în acel moment – o stare de dezgust și furie publică față de lipsa de reacție la moartea Dianei”, a explicat expertul regal.

Întârzierea cu care regina a revenit la Londra și refuzul inițial de a coborî drapelurile regale în bernă i-a înfuriat pe fanii Dianei.

Regina nu credea că Diana ar trebui să aibă parte de o înmormântare de stat, deoarece părăsise familia regală. Dar a fost în cele din urmă convinsă de premierul de atunci, Tony Blair, care a înțeles starea de spirit națională atunci când a numit-o pe Diana „prințesa poporului”.

„Părea că au fost forțați să se întoarcă la Londra și că ea (regina) a fost forțată să țină un discurs”, a amintit Cole.

Acesta a spus că regina a greșit pentru că a acceptat sfaturi neinspirate și pentru că a lăsat copiii la Balmoral. „Geografia a avut ceva de-a face cu asta”, a spus el.

„Ea avea uneori tendința de a face ceea ce făcea mama ei, adică să își îngroape capul în nisip și să spere că necazurile vor dispărea. Dar acest lucru nu era posibil”, a spus Cole.

La înmormântarea Dianei, discursul ținut de fratele acesteia, Earl Spencer, a fost critic la adresa Familiei Regale, lucru care a înrăutățit percepția publicului. El a vorbit despre faptul că „familia ei de naturală” a rămas separată de familia regală și despre „viața bizară” pe care Diana a trăit-o alături de Casa Regală.

„Criticile sale au fost îndreptate direct către ea (regina) și copiii ei. Mesajul său nu putea fi mai clar”, a spus acesta.

După ce regina s-a întors la Londra, și-a ținut discursul și a apărut la înmormântare, o mare parte din ostilitatea la adresa ei s-a mai domolit.

Expertul regal crede că momentul ar fi avut un efect asupra domniei sale. „Cred că ar recunoaște că a făcut aceste greșeli. Ea a fost întotdeauna adaptabilă și pregătită să se schimbe”, a spus Cole.

2002 – Un an al renașterii

Deși anul jubileului de aur al reginei trebuia să fie unul de sărbătoare, el a început cum nu se poate mai prost, a declarat fostul corespondent regal al BBC, Michael Cole.

Elisabeta a suferit două pierderi într-o succesiune rapidă, sora ei, Margaret, murind la 9 februarie 2002, la vârsta de 70 de ani, iar mama ei la 30 martie, la 101 ani.

Regina Mamă nu s-a recăsătorit niciodată după moartea soțului ei în 1952, astfel că a rămas extrem de apropiată de ambele fiice.

„Toate cele trei femei au fost mai apropiate de moartea timpurie a regelui George al VI-lea”, a declarat Cole. „Vorbeau la telefon în fiecare zi, oriunde s-ar fi aflat în lume”, a spus acesta.

Deși a fost o „lovitură majoră” pentru Elisabeta, simțul datoriei pe care îl moștenise de la tatăl ei cu mai bine de 50 de ani înainte a făcut-o să meargă mai departe.

La doar 72 de ore de la înmormântarea Prințesei Margareta, regina a pornit în turneul său jubiliar în Commonwealth cu o vizită în Jamaica.

Ea a făcut înconjurul lumii, cu o călătorie ulterioară într-un teritoriu nou, Canada, unde a dat startul unui meci de hochei pe gheață cu un „puc regal”. Turneul jubiliar ar fi trebuit să înceapă în anul precedent, dar a fost amânat din cauza atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001.

În semn de recunoștință, primarul orașului New York, Michael Bloomberg, a luminat Empire State Building în culorile regale: violet și auriu.

Întoarsă acasă, regina a continuat festivitățile jubiliare vizitând fiecare țară și regiune din Regatul Unit.

Membrii familiei regale încă sufereau după controversele din anii 1990, așa că nu era clar cum va reacționa publicul la primul Jubileu de Aur.

„Trecuseră doar câțiva ani de la moartea Dianei, care produs cea mai mare criză a Familiei Regale de la abdicarea lui Edward al VIII-lea în 1936”, a spus Cole.

„Prințul Charles nu era deloc popular la acea vreme și nici Camilla Parker-Bowles nu era. Membrii familiei regale nu știau cum vor fi primiți – încă existau probleme serioase”, a adăugat acesta. Unele ziare și unii comentatori au prezis că va fi un eșec, dar nu a fost deloc așa.

În timp ce regina și ducele de Edinburgh își croiau drum printre mulțimile uriașe din fiecare oraș, părea că nu le vine să creadă primirea de care au parte.

„Aproape că puteai vedea bucuria pe fețele lor, erau cu adevărat surprinși de cât de populari erau – și nu au luat-o ca pe ceva de la sine înțeles”, a spus Cole.

Weekendul Jubileului s-a desfășurat între 1 și 4 iunie, iar în fiecare zi, la Londra, un milion de oameni au ieșit în fiecare zi.

Pe lângă tradiționalele evenimente, petrecerea de la Palat a făcut ca sărbătoarea să fie mai atractivă pentru publicul mai tânăr. Alături de Brian May, care a cântat God Save The Queen pe acoperișul Palatului Buckingham, și artiști precum Paul McCartney și Tom Jones, au cântat și artiști mai tineri, precum S Club 7 și Mis-Teeq.

„Anul 2002 a fost al Reginei. A fost un an al renașterii – din cenușa a ceea ce se întâmplase în anii anteriori. Jubileul a dovedit că, cu un monarh atât de devotat cum era Regina, publicul era pregătit să ierte orice s-a întâmplat în săptămâna de după moartea Dianei”, a spus Cole.

2020 – Pandemia și problemele de familie

Când regina și-a început cel de-al 73-lea an pe tron, în ianuarie 2020, nici ea, nici altcineva nu ar fi putut prezice cât de dificil va fi acesta.

Megxit

Prințul Harry și soția sa, Meghan, își luaseră o pauză prelungită de Crăciun pentru a se recupera după nașterea primului lor copil. Au revenit în Marea Britanie în ianuarie și au fost văzuți zâmbind la primul lor angajament public al anului la Canada House din Londra.

Deși Meghan făcuse aluzie la provocările intrării în familia regală, anunțul lor din 8 ianuarie cum că intenționează să „facă un pas înapoi” a fost complet neașteptat – și a reprezentat o adevărată dilemă pentru regină.

„A fost un adevărat șoc”, a declarat pentru Sky News Victoria Murphy, jurnalistă și expertă în chestiuni legate de Casa Regală. „Nimic nu fusese stabilit în culise și, din câte am înțeles, familia regală a fost complet nepregătită”, a spus ea.

Într-o mișcare rară, regina a emis propria declarație personală în semn de răspuns la plecarea cuplului, spunând: „Deși toți suntem întristați de decizia lor, ducele și ducesa vor rămâne membri foarte iubiți ai familiei”.

Aceste două declarații separate – una din partea reginei, una din partea lui Harry și Meghan – au marcat un moment definitoriu în viața reginei și a familiei regale, potrivit lui Murphy.

„Acesta a fost începutul, momentul în care am văzut cât de separați erau soții Sussex de restul familiei regale”, a spus ea.

De asemenea, plecarea lor s-a dovedit a fi dăunătoare pentru percepția Familiei Regale pe scena mondială. „Harry și Meghan au avut o bază de susținere uriașă, iar lumea a fost înțelegătoare față de povestea lor la nivel global”, a adăugat Murphy.

Plecarea lui Harry și a lui Meghan a oferit în cele din urmă o „perspectivă personală” asupra Familiei Regale pe care publicul nu o mai văzuse până atunci.

„Regina a fost mereu reticentă în a vorbi despre viața din spatele ușilor închise”, a spus Murphy. „Așa că a fost uimitor să vedem atât de multe informații în spațiul public”, a adăugat ea.

Coronavirus

Lockdown-ul impus de prim-ministrul Boris Johnson pe 23 martie a reprezentat cea mai mare restricționare a libertăților civile de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.

Prințul Charles a fost testat pozitiv la câteva zile după – cam în același timp cu premierul de atunci Boris Johnson, care a petrecut o perioadă la terapie intensivă. Drept răspuns, pe 5 aprilie, regina a ținut un discurs rar în fața națiunii.

Evocând spiritul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a spus: „Ar trebui să ne consolăm cu faptul că, deși mai avem multe de îndurat, zilele mai bune se vor întoarce”, a spus ea.

„Vom fi din nou alături de prietenii noștri. Vom fi din nou alături de familiile noastre. Ne vom întâlni din nou”, a adăugat regina.

„A fost un discurs definitoriu și probabil că nu s-a gândit niciodată că va trebui să îl țină”, a observat Murphy.

În timp ce sute de oameni mureau în spitale în fiecare zi, iar oamenii erau despărțiți de cei dragi, regina s-a bazat pe experiențele sale din timpul războiului și i-a asigurat pe oameni că totul va fi bine.

„Era atât de bine poziționată pentru a ține acel discurs – a alinat teama și a unit națiunea”, a adăugat Murphy.

Emisiunea a fost filmată de un singur cameraman în echipament de protecție personală complet la Castelul Windsor, unde ea și prințul Philip s-au izolat.

„Ceea ce a fost emoționant, de asemenea, a fost faptul că era atât de în vârstă”, a spus Murphy.

„COVID i-a expus vulnerabilitatea – și ea trecea prin asta. Întotdeauna a părut atât de robustă și în control, dar pentru mulți a fost momentul în care au realizat că era foarte, foarte în vârstă”, a spus acesta

Lunile pe care le-a petrecut la Windsor cu Philip în timpul lockdown-ului au fost în cele din urmă unele dintre ultimele alături de acesta.

„2020 a fost ultimul ei an întreg alături de el”, a explicat Murphy, cu referire la faptul că prințul a murit un an mai târziu, un alt moment dificil în viața reginei.

„Așa că, în ciuda circumstanțelor, acea perioadă prelungită în care au fost împreună avea să se dovedească a fi foarte fericită”, a adăugat el.

Sfârșitul carierei regale a lui Andrew

Prințul Andrew se retrăsese deja din îndatoririle regale în noiembrie 2019, în urma unui interviu dezastruos pentru BBC Newsnight despre legăturile sale cu Jeffrey Epstein, omul acuzat de abuzuri sexuale în serie.

Într-o declarație, el a spus că relația a devenit o „problemă majoră” pentru familia regală și că, prin retragerea din viața publică, aceasta se va întoarce la o normalitate.

Andrew a spus că va mai apărea în continuare la evenimente de familie, dar când fiica sa Beatrice s-a căsătorit în vară, el nu a apărut în niciuna dintre poze.

„Nu a apărut la niciunul dintre evenimentele la care ne-am fi așteptat să apară. (Nunta) a fost un moment foarte semnificativ”, a declarat Murphy.

„2020 a fost anul în care a devenit din ce în ce mai evident că cariera regală a lui Andrew s-a încheiat definitiv. Familia a recunoscut cât de dăunătoare și controversată era prezența sa”, a explicat Murphy.

Dar a existat o nouă controversă în iulie, când fosta iubită a lui Epstein, Ghislaine Maxwell, a fost arestată.

„Ancheta în cazul Epstein a fost o poveste uriașă în SUA, unde există, de asemenea, un public fascinat de monarhia noastră”, a spus Murphy. „De-a lungul anului 2020 am văzut cum lumina reflectoarelor a continuat să se concentreze asupra poveștii lui Epstein și asupra unor evoluții ulterioare, cum ar fi arestarea lui Ghislaine”, a adăugat ea.

„Toate acestea au fost extrem de dăunătoare pentru Andrew. De asemenea, au avut implicații semnificative pentru reputația globală a monarhiei”, a explicat jurnalista.

În februarie, Andrew a acceptat o înțelegere cu Virginia Giuffre, o femeie care intentase o plângere civilă pentru agresiune sexuală în Statele Unite. Suma de bani în cauză nu a fost niciodată confirmată, deși știrile de la acea vreme sugerau că s-au plătit aproximativ 12 milioane de lire sterline.

Andrew a negat întotdeauna că ar fi comis vreo infracțiune.

Deși regina a acceptat decizia îndepărtării lui Andrew din viața publică, ei au fost în continuare văzuți împreună.

„Ea l-a susținut ca mamă, dar nu și ca șefă – și în 2020 am văzut cum cele două aspecte intră în coliziune, deoarece nu poți rupe aceste legături decât într-o anumită măsură”, a mai declarat Murphy pentru Sky News.

Urmărește-ne pe Google News