Administrația condusă de președintele american Donald Trump a decis să excludă mai mulți aliați tradiționali de prim rang din cadrul NATO de la o reuniune de lucru de nivel înalt programată pentru luna viitoare în Polonia. Decizia vine în contextul în care Casa Albă punea recent în discuție o „listă a celor cuminți și obraznici” pentru a clasifica guvernele în funcție de nivelul de aliniere la prioritățile strategice ale Washingtonului, relatează Politico.
Cuprins:
Întâlnirea din Polonia este organizată sub conducerea șefului pentru politici al Pentagonului, Elbridge Colby, și este concepută ca un grup de lucru axat pe viitorul și reconfigurarea Alianței Nord-Atlantice, conform informațiilor oferite sub protecția anonimatului de șase diplomați occidentali.
Totuși, faptul că state majore precum Regatul Unit, Franța sau țările baltice nu au primit invitații a provocat rumoare și neliniște în cancelariile europene.
Aceste națiuni au printre cele mai ridicate bugete pentru apărare și joacă un rol central pe flancul estic și în structura de comandă a Alianței, motiv pentru care reprezentanții lor diplomatici încearcă să înțeleagă rațiunea din spatele acestei selecții selective.
Neinvitarea unor parteneri strategici de prim rang ridică semne de întrebare cu privire la intenția Washingtonului de a crea un club restrâns de favoriți în interiorul NATO.
Un astfel de demers ar putea adânci faliile interne ale unei alianțe care se confruntă deja cu presiunea crescută din partea agresivității rusești și cu epuizarea stocurilor proprii de armament.
Oficialul unei țări aliate excluse și-a exprimat nedumerirea, subliniind că națiunea sa își îndeplinește toate obligațiile asumate și că încearcă să înțeleagă criteriile exacte și scopul acestor ședințe restrânse, în condițiile în care nu au fost furnizate explicații oficiale.
În tot acest timp, Casa Albă a refuzat să răspundă solicitărilor de comentarii, iar Pentagonul nu a dorit să facă nicio declarație pe marginea subiectului.
Această mișcare se înscrie într-o serie lungă de critici dure formulate de Donald Trump și de colaboratorii săi de top la adresa partenerilor din NATO.
Liderul de la Casa Albă a reclamat în repetate rânduri lipsa de sprijin din partea unor aliați în privința conflictului din Iran, precum și eșecul unor țări membre de a atinge noul prag de 5% din PIB alocat pentru apărare.
Trump a acuzat în spațiul public că participarea SUA în NATO a fost tratată istoric ca „o stradă cu sens unic”, în care Washingtonul cheltuiește resurse uriașe pentru protecția altora fără a primi sprijin la nevoie.
Această abordare s-a văzut recent și în raport cu Coreea de Sud, unde un exercițiu militar comun a fost redus brusc pe fondul nemulțumirilor legate de poziția Seulului față de situația din Iran.
La nivelul conducerii Pentagonului, secretarul apărării, Pete Hegseth, a întărit acest mesaj, promovând deschis conceptul de „aliați model” și avertizând că statele care nu susțin prioritățile americane vor suporta consecințe pe plan diplomatic și militar.
Reuniunea din Polonia este continuarea directă a unei inițiative derulate sub denumirea de „Grupul Bergen”.
Elbridge Colby a organizat o primă întâlnire în acest format restrâns în luna iunie, la Bergen, în Norvegia, invitând inițial un grup de șase aliați: Norvegia, Suedia, Finlanda, Polonia, Germania și Olanda.
Existența posibilității ca Danemarca să fie adăugată pe această listă este legată direct de acordul bilateral încheiat pentru extinderea prezenței militare americane în Groenlanda.
Diplomații națiunilor participante susțin că acest grup nu urmărește dezbinarea NATO, ci funcționează ca un motor de idei și propuneri care urmează să fie testate și prezentate ulterior întregii Alianțe pentru a o face mai eficientă și mai sustenabilă.
Colby însuși a susținut public că scopul acestor formate mai mici este de a impulsiona Alianța și de a dezvolta capacități militare europene mai solide.
Cu toate acestea, chiar și reprezentanții țărilor invitate recunosc riscurile unei abordări prin care statele membre sunt împărțite arbitrar în categorii favorizate și defavorizate.
Pentru diplomații europeni, o eventuală fragmentare a Alianței în membri „buni” și „răi” depășește nivelul unei simple neînțelegeri politice: dacă pentru Statele Unite o astfel de abordare reprezintă o miză tactică, pentru securitatea continentului european, ea îmbracă un caracter existențial.