29 comentariiLa urma urmei, o discuție telefonică purtată cu Zelenski a dus la deschiderea primului proces de destituire a lui Trump din funcția de președinte al SUA, în decembrie 2019, în timp ce liderul de atunci de la Casa Albă era acuzat că încerca să influențeze alegerile prezidențiale din 2020 bazându-se pe sprijinul șefului statului ucrainean în discreditarea lui Joe Biden prin lansarea unei anchete asupra activităților fiului acestuia, Hunter, în Ucraina.
Când Congresul a decis luna aceasta să reautorizeze Legea privind supravegherea informațiilor străine (FISA), Trump a obiectat pe rețeaua sa socială. „UCIDEȚI FISA”, a postat fostul președinte american pe Truth Social. „A FOST FOLOSITĂ ILEGAL ÎMPOTRIVA MEA, ȘI A MULTOR ALTORA”, a adăugat el.
Trump s-a referit probabil la interceptarea unui fost director al campaniei sale prezidențiale din 2016, Paul Manafort, iar acest aspect este puțin probabil să fi trecut neobservat la Kiev, unde oficialii urmăresc cu atenție campania pentru alegerile prezidențiale prevăzute să aibă loc în toamna acestui an în SUA.
În calitate de prezumtiv candidat republican, Trump a stârnit deja teamă la Kiev lăudându-se că ar putea pune capăt războiului în 24 de ore, cel mai probabil cu cedări de teritorii în fața Rusiei.
Referirea la Manafort nu face decât să sporească îngrijorările la Kiev că Donald Trump ține în continuare ranchiună față de o țară pe care o consideră strâns implicată în delegitimizarea președinției sale.
De la primele sesizări ale ingerinței ruse în campania prezidențială desfășurată în 2016 în SUA la numirea unui procuror special în acest caz și până la procedura de impeachment deschisă împotriva lui Trump în 2019, toate drumurile par că trec pe la Kiev.
„Trump urăște Ucraina”, susține Lev Parnas, un om de afaceri ucraineano-american care a lucrat cândva cu avocatul lui Trump, Rudy Giuliani, înainte de a se întoarce împotriva fostului președinte american. „El și oamenii din jurul lui cred că Ucraina este cauza tuturor problemelor lui Trump”, afirmă fostul asociat al lui Giuliani.
Paul Manafort și agenda neagră
Încurcăturile lui Trump cu Ucraina încep pe cenușa revoluției Euromaidan din Ucraina. Înainte de a deveni directorul de campanie al lui Trump, Manafort a lucrat pentru fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici, un lider politic prorus care a fugit de la Kiev în februarie 2014 pe fondul unor proteste ample și sângeroase izbucnite din cauza deciziei sale de a opri apropierea Ucrainei de UE și de a o reorienta către Rusia.
În timpul protestelor, sediul partidului lui Ianukovici a fost incendiat, iar acolo un activist și ex-deputat ucrainean a găsit așa-numita „agendă neagră”.
Agenda conținea o listă scrisă de mână cu plăți secrete efectuate de partidul lui Ianukovici către oficiali ucraineni, personalități TV, parlamentari și jurnaliști. Potrivit Biroului Național Anticorupție din Ucraina, numele lui Manafort apare de cel puțin 22 de ori în dreptul unor plăți estimate la 12,7 milioane de dolari. Aceasta nu înseamnă că Manafort a și primit acești bani, afirmă instituția ucraineană. De altfel, Manafort a negat mereu că ar fi primit bani din partea lui Ianukovici.
Apariția lui Manafort în așa-numita „agendă neagră” a fost dezvăluită de New York Times, în august 2016, cu doar trei luni înainte ca Donald Trump să se confrunte cu Hillary Clinton pentru președinția SUA. A fost una dintre primele relatări care l-au legat pe Trump de Ucraina și, eventual, de Rusia și aliații săi, o problemă care l-a afectat pe tot parcursul mandatului său.
Aliații lui Trump au descris „agenda neagră” ca fiind neautentică și un complot al Partidului Democrat pentru a-și submina oponenții.
„A fost imposibil să se dovedească autenticitatea semnăturii lui Manafort”, a declarat Iuri Luțenko, un fost procuror general al Ucrainei care a sprijinit pentru o vreme eforturile lui Trump cu privire la deschiderea unei anchete de corupție împotriva lui Hunter Biden.
„Cine și-ar pune semnătura la vedere sub plăți secrete în numerar?”, s-a întrebat retoric Luţenko, care a spus că a văzut agenda pe care Ucraina încă o tratează ca un document strict secret.
În 2017, Manafort a fost inculpat pentru 12 capete de acuzare de spălare de bani, evaziune fiscală și altele. Acuzațiile nu au avut legătură cu „agenda neagră” din Ucraina, care nu a fost folosită la probele aduse împotriva lui.
Goana lui Trump după serverul democraților
Antipatia lui Trump față de Ucraina își are rădăcinile și în convingerea sa că Ucraina a fost cea care a intervenit în alegerile prezidențiale din 2016 din SUA, este de părere Lev Parnas.
„A început cu Russiagate”, spune fostul asociat al lui Giuliani, referindu-se la acuzațiile de piratare a e-mailurilor Partidului Democrat care au dus în cele din urmă la deschiderea unei anchete sub conducerea fostului director FBI Robert Mueller.
„Oamenii din campania lui Trump i-au spus că ucrainenii, nu rușii se amestecă în alegeri”, afirmă Parnas.
Victoria lui Donald Trump a fost umbrită de acuzații, confirmate ulterior de agențiile americane de informații, companii private de informații și anchetatorii federali, că Rusia ar fi spart e-mailurile Comitetului Național Democrat, componenta strategică și de finanțare a partidului, și le-ar fi difuzat în 2016 pentru a o discredita pe Hillary Clinton.
Trump a rostogolit în mod constant o teorie a conspirației precum că Ucraina a fost cea care ar fi comis actul de piraterie pentru a da vina pe Rusia și că această țară ascunde în continuare un server cu date în acest sens.
Se pare că Trump a păstrat această convingere pe toată durata președinției sale și ridicat-o într-o conversație telefonică purtată cu Zelenski în iulie 2019, pe care a descris-o drept „perfectă”, dar care a dus la prima sa procedură de impeachment.
„Aș vrea totuși să ne faci o favoare, deoarece țara noastră a trecut prin multe, iar Ucraina știe multe despre asta”, i-a spus Trump lui Zelenski. „Se spune că Ucraina deține serverul”, a adăugat el.
Mai târziu în acel an, Trump și-a apărat parțial decizia de a îngheța ajutorul militar pentru Ucraina din cauza unor suspiciuni personale că „o companie ucraineană” ar păstra serverul.
„Încă vreau să văd acel server”, a spus fostul președinte american la Fox&Friends. „Știi, FBI-ul nu a primit niciodată acel server”, a insistat el.
În 2018, Robert Mueller a inculpat 12 ruși pentru piratarea Partidului Democrat cu doi ani în urmă.
În 2022, defunctul oligarh rus Evgheni Prigojin a recunoscut că Moscova a intervenit în procesul electoral din SUA. „Ne-am amestecat (în alegerile din SUA – n.r.), ne amestecăm și vom continua să ne amestecăm. Cu atenție, cu acuratețe, chirurgical, în felul nostru, așa cum știm să facem”, a recunoscut el.
Zelenski și discuția telefonică „perfectă”
Discuția telefonică purtată de Trump cu Zelenski în iulie 2019 avea să joace un rol central într-unul dintre cele mai jenante episoade din cariera politică a fostului președinte american: primul său proces de destituire, care a rezultat din eforturile sale de a face presiuni asupra președintelui Ucrainei de a deschide o investigație împotriva lui Biden.
În timpul discuției telefonice, Trump i-a solicitat lui Zelenski să deschidă o anchetă și i-a transmis că îl va pune în legătură pe această temă cu Rudolph Giuliani și cu procurorul general William Barr.
Lev Parnas, care a fost implicat în eforturile de deschidere a anchetei dorite de Trump, spune că Giuliani a devenit interesat pentru prima dată de chestiune în 2018. Catalizatorul a fost un videoclip în care Joe Biden amenința în 2016, pe când era vicepreședinte, cu reținerea unor fonduri destinate Ucrainei dacă președintele de atunci al Ucrainei, Petro Poroșenko, nu demitea un procuror. La acea vreme, Rusia invadase deja Crimeea și părți din estul Ucrainei. „A făcut ochii mari. «L-am prins, îl avem pe Joe», a spus el”, își amintește Parnas despre reacția lui Giuliani.
Giuliani credea că putea demonstra că Joe Biden a făcut presiuni ca procurorul Viktor Șokin să fie demis pentru că îl ancheta pe fiul său Hunter în legătură cu rolul avut la Burisma, o companie ucraineană de gaze anchetată pentru corupție. „Două săptămâni mai târziu i-am arătat videoclipul lui Trump. După aceea, Ucraina i-a dominat gândurile”, a rememorat Parnas.
Nu există dovezi care să susțină acuzațiile lui Giuliani. Cu toate că Biden a cerut demiterea lui Șokin, solicitarea sa a intervenit în cadrul unui efort coordonat cu Departamentul american de Stat și Uniunea Europeană din cauza îngrijorărilor că procurorul bloca anchetele privind corupția din țară. Șokin nu îl investiga pe Hunter Biden sau Burisma în momentul în care Biden s-a exprimat pentru demiterea sa.
Parnas a spus că a depus eforturi pentru a convinge Ucraina să coopereze cu Trump. „Aveam nevoie ca unul dintre președinți (Poroșenko sau Zelenski – n.r.) să anunțe o anchetă împotriva lui Biden”, a spus el. „Ne-am gândit că dacă vor face ce vrea el, Trump va fi dator Ucrainei”, a adăugat omul de afaceri ucraineano-american.
În timpul discuției telefonice cu Trump, Zelenski a promis că va verifica ce poate să facă, dar nu a deschis o anchetă. „Trump îl urăște pe Zelenski” pentru că nu a deschis ancheta, iar „Zelenski știe acest lucru”, continuă Parnas.
Ucraina nu a avut niciodată dovezi că Biden sau fiul său i-au încălcat legile, a recunoscut fostul procuror general Iuri Luțenko.
În 2022, Lev Parnas a fost condamnat la 20 de luni de închisoare pentru fraudă și falsuri în declarații.
Ucraina se pregătește pentru președinția lui Trump
Pe măsură ce alegerile prezidențiale din SUA se apropie, guvernul ucrainean face tot ce-i stă în putință pentru a rămâne departe de scena politică americană.
Zelenski i-a cerut lui Trump să vină în Ucraina pentru a înțelege mai bine războiul declanșat de Rusia. În timp ce ajutorul în valoare de 60 de milioarde de dolari propus de Biden pentru Ucraina rămâne blocat în Congres, administrația prezidențială de la Kiev încearcă să-i convingă pe republicani că susținerea Ucrainei este în interesul național al SUA.
„Nu cred că cineva care reprezintă partidul lui Ronald Reagan va abandona Ucraina”, a declarat Andrii Ermak, șeful de cabinet al lui Zelenski, într-un interviu acordat pentru Politico la începutul acestei luni.
În același timp, ucrainenii depun eforturi pentru a se autosusține militar, sporind producția internă de arme și încercând să-și diversifice sursele de ajutoare externe.
Dacă Zelenski s-a declarat îngrijorat de posibilitatea revenirii lui Trump la Casa Albă, Ermak s-a arătat optimist în legătură cu acest scenariu. „Are o echipă nouă. În plus, există sprijin bipartizan pentru Ucraina și vorbim constant cu reprezentanții ambelor partide”, a explicat el.
În schimb, Parnas este pesimist. „Zelenski și Ermak știu că nu se luptă doar cu Rusia pentru viațile lor, ci și cu republicanii. Dacă Trump va pierde, Ucraina va primi toți banii și toate armele de care are nevoie. Rusia va fi terminată. Dacă Trump câștigă, lucrurile vor sta foarte prost”, susține el.