Psihologia dreptăţii după 27 de ani. Impactul Dosarului Mineriadei asupra românilor

Scopul acestui editorial nu este a arăta cu degetul sau a determina cu subînţeles vinovăţia sau nevinovăţia celor implicaţi în dosar. Aceasta este treaba justiţiei. Pe scurt faptele sunt următoarele:

Între 13 şi 15 iunie 1990, după ce România abia ieşise din comunism, Piaţa Universităţii din Bucureşti era ocupată de manifestanţi contra regimului CFSN al cărui preşedinte, Ion Iliescu, se afla la cârma ţării.  Prim-ministru al României era din data de 26 decembrie 1989 Petre Roman. Ambii sunt puşi sub acuzare alături de fostul director al SRI Virgil Măgureanu şi fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu. Peste zece mii de mineri au ajuns atunci la Bucureşti, iar reprimarea agresivă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii a lăsat în urmă patru morţi, trei răniţi grav şi peste o mie de oameni bătuţi, umiliţi şi privaţi de libertate. Liderul minerilor era la acea vreme Miron Cozma, şi el acuzat în dosar.

Misterul neelucidat încă, după 27 de ani, este acela că nimeni nu ştie în mod oficial dacă printre minerii care au suprimat manifestaţia se aflau si membri ai instituţiilor statului precum SRI, Ministerul de Interne sau cel al Apărării Naţionale. Aceasta este o întrebare cheie iar un eventual răspuns pozitiv va duce la alte întrebari de genul “Cine i-a trimis?”  sau “ Cine au fost?”. Cel mai mare beneficiu al finalizării acestui dosar este că se vor afla şi accepta drept oficiale, deciziile finale ale instanţei de judecată care are în faţă un mega dosar de peste 400 de volume, şi  117.000 de file. Acuzaţiile sunt terifiante: Infracţiuni contra umanităţii.

Recomandări

Drone kamikaze rusești surprinse deasupra Republicii Moldova, la doar 100 de metri de sol. Reacția Guvernului de la Chișinău

Care sunt beneficiile psiho-sociologice ale unui verdict clar în acest dosar?

Din punct de vedere psiho-sociologic soluţionarea acestui mega-dosar are efect de reparare a unui trecut dureros. E ca si cum ai termina după 27 de ani o carte pe care începusei să o citeşti dar nu ajunsesei nicodată la deznodămâmt.  Verdictul fie va spăla definitiv onoarea unora fie îi va convinge că într-adevăr nu există crima perfectă de care să scapi nepedepsit. Această idee de a nu lăsa ceva neterminat, indiferent care va fi verdictul, oferă justiţiei din România imaginea de respectabilitate pentru că duce lucrurile la bun sfărşit.  Este o situaţi similară cu venirea unui om la psiholog pentru a căuta să se împace cu trecutul său.

În acest mod şi România se va împăca odată pentru totdeauna cu violenţele acelei mineriade sângeroase care actualmente generează mari controverse şi opinii discordante. Odată cu verdictul vom avea certitudini şi nu opinii. Un alt punct pozitiv al finalizării acestui dosar este că rudele celor decedaţi vor afla sfârşitul oficial al filmului de groază în care au ‘jucat apropiaţii lor în acele vremuri  şi chiar pot primi compensaţii băneşti când va fi clar din partea cui, a pumnului care a lovit sau a voinţei care a ordonat.

Recomandări

George Simion, trei priorități ca președinte și pe cine ar numi la SRI și SIE: „Păstrăm echilibrul de gen”

Cezar Laurențiu Cioc

Urmărește-ne pe Google News