11 comentariiAstfel, Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu și Iosif Rus au scăpat din nou de acuzația de infracțiuni contra umanității în legătură cu persoanele ucise sau rănite în timpul sângeroaselor evenimente din 22-30 decembrie 1989.
În acest al treilea dosar al Revoluției, Ion Iliescu a fost pus sub acuzare în legătură cu modul în care a preluat puterea în România, după fuga dictatorului Nicolae Ceaușescu, în data de 22 decembrie 1989.
Alături de el, a mai fost deferit justiției Gelu Voican-Voiculescu, pentru modul în care a amplificat psihoza „teroriștilor” indusă de Ion Iliescu, în scopul de a-și asigura puterea în stat. De asemenea, Gelu Voican-Voiculescu a avut, începând din 22 decembrie 1989, acces la Arhiva Securității.
În legătură cu generalul Iosif Rus, procurorii scriau că, în calitatea lui de șef al Aviației Militare, a jucat un rol determinant în tragicul episod de la Aeroportul Otopeni, acolo unde militarii de la Securitate și cei din Armată au deschis focul unii împotriva celorlalți, suspectându-se reciproc de apartenență la „grupuri teroriste” – ideea indusă de Ion Iliescu.
Judecătorii Lia Savonea și Mihai Udroiu au parafat retrimiterea la Parchet
Un complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție, format din judecătorii Elena Barbu (președinte), Lia Savonea și Mihai Udroiu au judecat contestația declarată de inculpații din Dosarul Revoluției 3 împotriva hotărârii judecătorului de cameră preliminară, care a dat „undă verde” începerii procesului pe fond.
Președinta completului, judecătoarea Elena Barbu, s-a exprimat în favoarea începerii judecății, însă judecătorii Lia Savonea și Mihai Udroiu au insistat ca Dosarul Revoluției 3 să se întoarcă la Secția Parchetelor Militare.
Numele Liei Savonea este unul controversat, legat de scandalurile din justiție pe vremea guvernării PSD. Pe vremea când era șefa CSM, Lia Savonea a pus umărul la înlăturarea Laurei Codruța Kovesi de la conducerea DNA și s-a exprimat favorabil modificărilor aduse Legilor Justiției.
„· În majoritate, constată că procurorul nu a respectat obligația procedurală de a regulariza rechizitoriul nr. 11/P/2014 din data de 29 iulie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, ce fusese instituită cu caracter definitiv prin încheierea din 14 iunie 2024 pronunțată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1687/1/2022/a2. (…)
· Dispune restituirea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare a cauzei privind pe inculpaţii Iliescu Ion, Voiculescu Voican Gelu, Rus Iosif trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 11/P/2014 din data de 29 iulie 2022 al acestei unităţi de parchet, faţă de inaptitudinea rechizitoriului de a învesti instanţa, nefiind posibilă stabilirea obiectului şi limitelor judecății. (…)
· Definitivă. Pronunţată în cameră de consiliu astăzi, 20 septembrie 2024.
· Cu opinia separată a doamnei judecător Elena Barbu, în sensul constatării, în temeiul art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, a legalității sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 11/P/2014 din 29.07.2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secția Parchetelor Militare, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și în sensul dispunerii începerii judecăţii de către Curtea de Apel Bucureşti”, se arată în decizia ÎCCJ.
Calitatea lui Ion Iliescu în decembrie 1989 – „mărul discordiei” între judecători
Pe data de 14 iunie 2024, Înalta Curte a pus în vedere procurorilor să remedieze o serie de aspecte legate de Dosarul Revoluției 3, în termen de 5 zile.
Era vorba, în principal, de excepția necompetenței instanței după calitatea persoanei, o „dilemă” juridică legată de cine ar trebui să îl judece pe Ion Iliescu: judecătorii de la instanța supremă (care judecă actuali sau foști demnitari) sau cei de la instanța ierarhic inferioară, adică de la Curtea de Apel București.
Pe data de 24 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis trimiterea „Dosarului Revoluţiei” la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionare, decizia instanţei fiind definitivă.
Atunci, cauza fusese repartizată la Înalta Curte judecătoarei Cristina Eleni Marcu, un magistrat care, în 2019, s-a poziționat împotriva celor care criticau modificarea Legilor Justiției de către PSD-ALDE.
La termenul din data de 27 ianuarie 2023 – primul după ce Dosarul Revoluției s-a reîntors de la Secția Parchetelor Militare – judecătoarea Cristina Eleni Marcu a ridicat din oficiu excepția necompetenței Înaltei Curți de a judeca procesul.
În susținerea excepției, instanța a arătat că la data faptelor detaliate în rechizitoriu – perioada 22-30 decembrie 1989 – Ion Iliescu nu era șef de stat. Or, Înalta Curte judecă numai șefi de stat și demnitari. În cazul lui Ion Iliescu, acesta era președinte al Frontului Salvării Naționale, fiind validat ca șef de stat abia în martie 1990, după câștigarea primelor alegeri democratice.
Este de amintit că Dosarul Revoluției s-a mai judecat în procedura de cameră preliminară la Înalta Curte între anii 2019 și 2021, iar atunci judecătorul nu a avut obiecții cu privire la competență. Dosarul a fost restituit în 2021 la Parchet, însă pentru cu totul alte nereguli.
Ion Iliescu a produs o baie de sânge pentru a păstra puterea
Procurorii SPM notează că, începând cu data de 22.12.1989 (orele 16.00) și până la data de 30.12.1989, Ion Iliescu s-a folosit de autoritatea de care dispunea în calitate de lider al noii structuri care preluase puterea politico-militară în stat, de inițiator şi coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar), respectiv de preşedinte al CFSN (care şi-a subordonat întreaga forţă militară a României).
Prin apariţiile sale la TVR şi comunicatele CFSN, Ion Iliescu a desfăşurat o activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României şi a opiniei publice internaţionale cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora.
El a acționat în mod direct şi nemijlocit la generarea şi amplificarea unei psihoze securist-teroriste, cu scopul de a-şi asigura, în contextul Revoluţiei române, accederea la putere, menţinerea şi consolidarea puterii politice în stat.
Gelu Voican Voiculescu a „tocat” Arhiva Securității
Cu privire la Gelu Voican Voiculescu procurorii SPM notează că, în calitate de veritabil factor de decizie politico-militară al CFSN, în intervalul 22 decembrie (orele 16.00) – 30 decembrie 1989, a săvârșit în mod direct fapte prin care a generat și amplificat psihoza securist-teroristă existentă în acest interval de timp.
„La data de 31.12.1989, inculpatul civil Voiculescu Gelu-Voican a fost numit în funcția de comandant al structurilor fostului Departament al Securității Statului, calitate din care a avut acces la arhiva fostului DSS şi s-a ocupat de gestionarea acesteia.
Aspectul este deosebit de important, având în vedere că a fost probată preocuparea constantă a puterii politico-militare care în decembrie 1989 a preluat puterea totală în România de a distruge probele apte să conducă la aflarea adevărului cu privire la conduitele din decembrie 1989 aparținând factorilor decizionali ai acestei puteri, dar și cu privire la alte realități anterioare intervalului revoluționar”, potrivit rechizitoriului.
Iosif Rus, vinovat pentru masacrul de la Aeroportul Otopeni
Cu privire la generalul Iosif Rus, procurorii SMP rețin că acesta, începând cu după-amiaza zilei de 22.12.1989, în mod sistematic și în deplină cunoștință de cauză, în calitate de șef al Aviației Militare (împreună cu ceilalți factori decidenți ai Consiliului Militar Superior, subordonat CFSN) a săvârșit fapte infracțional-diversioniste, cu consecințe foarte grave.
„Cel mai grav incident petrecut în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 a fost marcat prin episodul tragic consumat în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 în faţa Aeroportului Internaţional Otopeni. În conjunctura din decembrie 1989 a fost vorba despre confruntarea violentă dintre trupele MApN şi cele ale DSS, în condiţiile în care, prin dezinformări succesive, cadrele MI-DSS erau percepute ca fiind ostile Revoluţiei și aflate sub comanda fostului preşedinte. Incidentul s-a soldat cu 48 de morţi (40 de militari şi 8 civili) şi 15 răniţi. Civilii decedaţi în acest eveniment se aflau într-un autobuz care asigura în mod curent legătura între Bucureşti şi Aeroport, ajuns în zonă exact la momentul declanşării focului fratricid. Asupra acestui mijloc de transport în comun, militarii din dispozitivul de apărare al aeroportului au deschis focul, presupunând (fiind sub efectul psihozei) că este folosit de securiști-terorişti”, se arată în actul de sesizare al SPM.