Două românce au emigrat în Anglia ca să se poată căsători: „Nu vreau să duc nicio luptă, vreau doar să-mi trăiesc viața liniștită”

• Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Pulitzer Center. Elena Stancu este bursieră în cadrul programului Persephone Miel Fellowship 2021.

În Anglia au găsit firescul unei societăți care le recunoaște relația. S-au căsătorit, și-au cumpărat o casă în rate și se plimbă ținându-se de mână, fără să se teamă.

„De ce ne-am expune?”, m-a întrebat Ella atunci când i-am spus că am vrea să scriem despre ele. Știam la ce se referă, pentru că toți am citit comentariile homofobe ale românilor pe rețelele de socializare și în subsolul articolelor. 

Atunci când au plecat din România, Ella și Crina au lăsat în urmă stânjeneala de a-l minți pe administratorul de bloc că sunt verișoare, ura din perioada referendumului „pentru familie” din 2018, comentariile pe care le auzeau în București atunci când își arătau afecțiunea în public, marșurile Noii Drepte și discursurile homofobe.

„Pentru că în România trăiesc zeci de mii de cupluri gay care sunt discriminate, se tem și se ascund”, i-am răspuns. „Pentru că o societate nu poate evolua fără să afle aceste istorii. Pentru că voi ați fost printre cei norocoși”.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

Își renovează singure casa din Anglia

După ce am intrat în Marea Britanie, ne-am petrecut cele 10 zile de carantină pe aleea din fața casei lor din Tamworth, Staffordshire, unde ne-am parcat autorulota. Călătorim de doi ani și jumătate cu o autorulotă prin Europa și documentăm poveștile imigranților români.

Ella și Crina și-au cumpărat în februarie 2020 o casă în rate în apropiere de Birmingham, care a costat 205.000 lire sterline și care este, în sfârșit, proprietatea amândurora, pentru că acum sunt căsătorite. Apartamentul lor din București, pe care l-au vândut după ce au emigrat în 2018, era trecut doar pe numele Crinei.

Ella este director de operațiuni și de marketing la o companie din Birmingham care vinde suplimente alimentare cu CBD, iar Crina face subtitrări în limba română pentru Netflix. 

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

Ne strecurăm printre saci cu glet, chit și adeziv, cutii în care și-au depozitat lucrurile și mobila acoperită cu folii. Casa e plină de scule pe care fetele le-au cumpărat în ultimul an și jumătate: bormașini, fierăstrău circular, fierăstrău pendular, fierăstrău sabie, rindea electrică, șlefuitor rotativ, polizor, multi-tool cu diverse lame, mixer pentru adezivi și ciment. Ella glumește că singurul lucru care le lipsește e o drujbă.

Au început să-și renoveze singure casa din Tamworth, pentru că, imediat după ce s-au mutat, a izbucnit pandemia. Oricum aveau deja experiență din România, unde și-au amenajat fostul apartament.

Glumele misogine din țară

Au dărâmat câțiva pereți de rigips care erau plini de mucegai, i-au înlocuit și i-au impermeabilizat, au înlocuit podelele și au ranforsat bârnele de susținere, au schimbat țevile de apă și țevile interne de canalizare, au refăcut instalația electrică și cea de încălzire, au construit un distribuitor (manifold) pentru rețeaua de apă caldă, astfel încât fiecare calorifer și robinet să poată fi reglat individual, au montat cada, gresia și faianța din baie. 

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

Ella și Crina poartă pantaloni multifuncționali cu genunchiere de spumă și măști de protecție profesionale. Au desfăcut bateria de la cadă, au oprit apa, iar acum pregătesc chitul pentru faianța din baie. În fiecare seară, după ce Ella se întoarce de la serviciu, iau cina împreună, câteodată beau un whisky cu scorțișoară și apoi se apucă de lucru. 

În timp ce amestecă chitul, Ella face o glumă despre lesbienele care se descurcă fără o „mână de bărbat” și ironizează misoginismul din societatea românească. Înainte să plece din țară, a auzit toate glumele proaste și comentariile legate de lesbiene, de la „N-ai cunoscut tu un bărbat adevărat” până la „Mie nu-mi plac persoanele gay, dar tu ești OK”. 

În România, homosexualitatea s-a pedepsit cu închisoarea până în 2001

Crina a fost „tocilară” de mică, glumește Ella, iar părinții au poreclit-o „gușterul prudent”, după un personaj dintr-o carte de copii. A crescut în cartierul Drumul Taberei din București și a învățat la Colegiul Mihai Viteazul, unul dintre cele mai bune din oraș. A fost admisă cu o bursă parțială la o facultate de biologie din Anglia, dar părinții ei nu și-au permis s-o sprijine financiar, așa că a absolvit Facultatea de Biologie a Universității din București.

Ella și Crina învățau la licee diferite, dar s-au cunoscut printr-o prietenă comună. Au mers împreună cu părinții Crinei în Munții Parâng ca să vadă eclipsa de soare de pe 11 august 1999. Apoi n-au mai ținut legătura, pentru că Ella era agasată de fata mai mică și insistentă care îi căuta mereu prezența.

Crina nu-și descoperise încă orientarea sexuală și nici n-ar fi avut cum, pentru că pe vremea aceea, homosexualitatea se pedepsea la noi cu închisoarea și nu existau informații despre comunitatea LGBTI, iar persoanele gay se ascundeau. România a fost una dintre ultimele țări din Europa care au dezincriminat homosexualitatea – abia în 2001 a fost abrogat Articolul 200 din Codul Penal, care a permis ca mii de oameni să fie arestați, hărțuiți și umiliți.

Printre ei s-a numărat și handbalista Mariana Cetiner, bătută și abuzată în arest, apoi condamnată la trei ani de închisoare pentru „lesbianism”. După ce cazul a căpătat notorietate internațională și organizații precum Amnesty International au început să facă presiuni, președintele Emil Constantinescu a grațiat-o în 1998. 

„Tu ai un iubit?”. „Nu, am o iubită”

După facultate, Crina a lucrat la o firmă de resurse umane, apoi în departamentele de vânzări și logistică ale unei companii de produse promoționale. Mai târziu, a făcut un curs de masaj și a început să lucreze ca maseuză.

A avut câteva relații cu bărbați, pe care întotdeauna le-a încheiat ea. „Nu era ceva care să merite cu adevărat și dacă eu nu simt că te iubesc, de ce ne-am pierde timpul?”, spune Crina. Își amintea de conexiunea emoțională pe care o avusese cu Ella în liceu și pe care, într-un fel, continua s-o caute în alte relații. 

Prin 2008, când avea 25 de ani, s-a simțit prima dată atrasă de o femeie cu care discuta pe Yahoo! Messenger. Nu au reușit niciodată să se întâlnească în viața reală, dar Crina a început să-și chestioneze orientarea sexuală și „să se documenteze”. „M-am uitat la filme, la seriale și am zis: «Chestia asta mă face să mă simt altfel decât un film de dragoste obișnuit sau un porno obișnuit». Acum puteam să găsesc o explicație a faptului că n-am simțit conexiune cu bărbați”.

Nu a încercat să-și caute o parteneră, pentru că nu știa de unde să înceapă. La vremea respectivă, în București nu existau decât unul sau două baruri gay, de care nu auzise. În 2010, când a regăsit-o pe Ella, Crina era într-o relație heterosexuală.

La întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului, o fostă colegă a întrebat-o pe Ella „Tu ai un iubit?”, iar aceasta i-a răspuns „Nu, am o iubită”. 

După reuniune, Crina s-a întâlnit întâmplător cu aceeași colegă care i-a spus, sub formă de bârfă, că Ella e lesbiană. Crina și-a adus aminte că n-a mai vorbit de mult cu Ella și a rugat-o să-i dea numărul ei de telefon.

„Aveam 25 de ani și ajungeau zero informații la mine legate de LGBTI”

În copilărie, Ella era genul de fată care juca fotbal cu băieții, sărea garduri și se cățăra în copaci. Mama ei, care e medic și a crescut-o singură, a învățat-o să fie independentă. 

A absolvit facultatea de jurnalism la București și a început să lucreze de când era studentă: a scris pentru PC World, o revistă care acoperă domeniul IT, a fost redactor-șef adjunct la Stuff, o revistă despre gadgeturi și hi-tech, și a colaborat la Softpedia.

A lucrat trei ani la agenția McCann PR, apoi s-a angajat la HTC, unde a fost manager regional de marketing pentru România, Ungaria și Moldova timp de cinci ani, până când s-a mutat în Marea Britanie. 

Prima ei relație de lungă durată a fost cu un bărbat, cu care a stat șase ani. Le aprecia mereu pe fetele puternice, deștepte și frumoase, dar relațiile heterosexuale erau „singura realitate pe care o cunoștea”.

„Aveam 25 de ani și ajungeau zero informații la mine legate de LGBTI”, spune Ella. „Nu cunoșteam alți gay, de baruri am aflat mai târziu”.

Prima ei iubită a fost o colegă de serviciu, iar relația lor a durat tot șase ani. Înainte să se mute împreună cu ea, Ella și-a făcut coming out-ul față de mama ei, singura persoană de a cărei reacție îi păsa. „I-am zis lui maică-mea la micul dejun: «Vezi că m-am despărțit de Andrei** și acum sunt cu o tipă». Maică-mea, în timp ce-și mesteca dumicatul și se uita cu jumătate de ochi la televizor, mi-a zis: «Bine, dar încearcă să rămâi ambidextră»”.

Șapte din zece adolescenți gay din România nu se simt în siguranță

Ella știe că e norocoasă că a trăit în București, într-o bulă cu oameni deschiși la minte. Cei mai mulți gay din România se ascund de teamă să nu fie discriminați sau hărțuiți. În unele comunități conservatoare din provincie, ei riscă să fie agresați. 

Potrivit sondajului FRA din 2020, 81% dintre persoanele LGBTI din România evită să se țină de mână cu partenerul lor de același sex, iar 44% evită des sau întotdeauna anumite locații, de frică să nu fie agresate. Doar jumătate spun că prejudecățile și intoleranța față de LGBTI au scăzut în România în ultimii cinci ani.

Un studiu realizat de Asociația ACCEPT în 2016 arăta că șapte din zece adolescenți gay din România nu se simt în siguranță la școală, iar șase din zece studenți au fost martori sau victime ale unui act de agresiune. 

În 2006, la începutul primei sale relații gay, Ella încă nu învățase să se protejeze și, într-o zi, când se plimba cu iubita ei prin oraș, niște bărbați au început să le hărțuiască și să le urmărească. Nu-și mai amintește dacă le-au văzut ținându-se de mână sau sărutându-se, dar atunci a înțeles că e periculos să-și manifeste afecțiunea în public.

„Nu știu când și unde și sub ce formă o să se întâmple, dar vreau să fii soția mea”

Ella și Crina au reluat legătura în 2010, după ce Crina i-a trimis un SMS. Au continuat să vorbească pe Yahoo! Messenger și de câteva ori s-au întâlnit în oraș. În 2012, după ce Ella s-a despărțit de iubita ei, au început să iasă mai des: făceau drumeții, se plimbau cu barca gonflabilă pe lacul Mogoșoaia, decorau împreună bicicleta Ellei.

Crina se îndrăgostise, dar nu voia să grăbească lucrurile, pentru că Ella încă suferea din cauza despărțirii. Cele mai importante discuții s-au purtat noaptea, online, fără să se spună nimic concret. „Aveam un stil semipoetic de a vorbi”, zâmbește Crina.

Când, într-un sfârșit, au stabilit oficial prima lor întâlnire romantică, Crina a început să caute un loc potrivit pentru asta.

– De ce n-ați mers într-un bar? o întreb.
– Tu gândești în termeni de relație hetero. Trebuie să fii singur, să nu te vadă nimeni, spune Ella.

– Nici măcar într-un restaurant discret?
– Vrei să fii tu cu persoana aia, nu să ai radarul pornit și să vezi cine se uită la tine și cum interpretează, spune Crina.

A găsit un apartament gol într-un bloc vizavi de Operă, cu vedere la Dâmbovița. S-au sărutat prima oară pe terasa blocului, dar niște tineri care erau vizavi au început să strige și să fluiere. Seara s-au plimbat prin Parcul Operei și s-au sărutat doar atunci „când era pustiu în jur și beznă din aia fără niciun bec”.

Peste două zile, Ella i-a spus „Te iubesc”, iar peste trei luni, Crina a cerut-o în căsătorie: „Nu știu când și unde și sub ce formă o să se întâmple, dar vreau să fii soția mea”. Ella a spus „Da”.

Era iunie 2012, Crina avea 29 de ani, iar Ella, 31. Trei ani mai târziu, trei milioane de români semnau o inițiativă cetățenească prin care cereau interzicerea explicită a căsătoriilor între persoanele de același sex, deși România nu acordă cuplurilor gay niciun fel de recunoaștere legală.

„Mă temeam de asta, dar ești copilul meu și te iubesc”

După ce au devenit un cuplu, Crina a simțit că „lucrurile s-au așezat la locul lor”. „Era senzația aia când ajungi acasă și e liniște și te simți bine”.

Și-a făcut coming out-ul față de prieteni, apoi, după câteva luni, s-a hotărât să le spună și părinților. „Mă temeam de asta, dar ești copilul meu și te iubesc și vreau să fii fericită”, i-a spus mama ei, care a jucat rolul de mesager în relația cu tatăl, cu care Crina n-a discutat niciodată direct.

Ella și Crina au mers în vara aceea la Marea Neagră cu cortul, în primul lor concediu împreună. Seara stăteau pe pătură pe plaja din Mamaia și priveau apusul, iar Crina și-a pus brațul împrejurul Ellei. Ella s-a ferit și au început să discute despre riscurile la care se expun dacă-și manifestă afecțiunea în public. 

„M-am tuflit un pic”, spune Crina. „Nu neapărat că voiam să ne pupăm pasional în văzul lumii, dar chestii absolut normale: s-o țin de mână, s-o iau în brațe, să ne băgăm amândouă sub o pătură”.

După câteva luni, s-au mutat împreună în apartamentul Crinei din București și au început să-l renoveze. Le-au spus vecinilor și administratorului de bloc că sunt verișoare. Când se plimbau pe stradă, se țineau de braț, ca să treacă drept prietene bune. Uneori se atingeau fugar sau se țineau de degetul mic. 

*Am decis să folosim în articol doar prenumele, ca să le protejăm pe Ella și pe Crina.

** Este un pseudonim

Citește continuarea poveștii Ellei și Crinei, două tinere care s-au mutat în Marea Britanie ca să se poată căsători. „N-avem cum să salvăm România pe care ne-o dorim noi”

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro