În Lețca, un sat din județul Sălaj, o femeie a
votat cu buletinul soțului. Un cetățean din diaspora a votat cu pixul, pentru
că n-a găsit ștampilă de vot în cabină. Un domn de 70 de ani se certa la o bere
cu prietenii despre procedurile electorale și voia să câștige un pariu.
Așa
sună apelurile sau mesajele pe care le primesc voluntarii de la call center-ul
echipei “Fiecare Vot” – o coaliție de organizații
non-guvernamentale care acreditează observatori independenți în secțiile de
votare și răspunde la nelămuririle cetățenilor în privința votului.
În singura încăpere cu ușa deschisă sunt
câteva zeci de operatori care răspund la apelurile venite din rândul celor 640
de observatori care acoperă aproape 1.500 de secții de votare.
Când
au inițiat primul call-center, la alegerile europarlamentare din 2014, erau 7 oameni
într-un mic birou. Aveau câteva telefoane cu cartele Prepay, prin care
coordonau 20 de observatori pe teren. Acum sunt sute de voluntari în secții și
zeci în call center.
Au între 20 și 60 de ani, cei mai mulți juriști, dar și sociologi, persoane care lucrează cu refugiați sau tineri specializați în relații internaționale și științe politice. Stau în fața calculatoarelor cu chipsuri și căni de cafea.
Toți
sunt voluntari și se implică după cum au timp liber: unii stau peste 12 ore,
alții vin seara sau dimineața – când se primesc mai multe apeluri.
Observatorii nepoftiți
Până
la ora prânzului vin deja sute de apeluri. Așa se întâmplă mereu, așa va fi și
duminică, la turul al doilea, cel decisiv, în care România decide între Klaus
Iohannis și Viorica Dăncilă.
Apelurile
sunt de la oameni care nu știu unde să voteze sau de la observatorii care au
nelămuriri legate de aplicația mobilă pentru raportarea activității și a
posibilelor abuzuri în ziua scrutinului. Aplicația realizată de Code
For Romania
centralizează în timp real toate informaţiile transmise de observatori sau
alegători.
Alți
observatori sună din cauză că președinții secțiilor de votare nu-i lasă să
intre.Asta pentru că sunt
suspicioși în privința prezenței în secția de votare a unei persoane pe care nu
o cunosc și care nu este afiliată vreunui partid politic.
În
astfel de situații, operatorii îi sfătuiesc pe observatori să facă plângeri pe
care să le depună președintelui secției de votare, iar dacă acesta nu le
acceptă atunci să meargă la birourile electorale județene.
După 30 de ani de alegeri libere, România s-a
normalizat și abuzurile sunt tot mai rare, dar asta și pentru că procesul este
vegheat nu doar de stat, ci și de voluntarii organizați.
Oamenii care răspund la întrebări
Toți
operatorii din call-center au la dispoziție un ghid pe care îl pot folosi
oricând pentru nelămuriri. Când nu știu ce să răspundă cetățenilor de la
capătul liniei, atât Răzvan, cât și ceilalți operatori, le cer ajutorul lui Septimius
și Cezarei, care activează în Expert
Forum (organizațiede experţi în politici publice şi
reforma administraţiei)sau Mariei,
care este observator internațional. Însă toți se dau peste cap să ajute, pentru
că pe parcursul zilei apar multe întrebări din partea oamenilor din teren:
Ce faci dacă vezi afișe electorale pe o proprietate privată în ziua alegerilor?
Răspuns: Poți să-ți pui ce vrei pe gard, dacă este proprietatea ta.
Un observator a remarcat o mașină care aduce votanți la o secție din Olt. Ce poate să facă observatorul?
Răspuns: Asta nu e ilegal, problema este să nu primească mită. Așadar, trebuie să fie foarte atent dacă nu cumva votanții primesc ceva în schimbul votului.
Observatorul român care a fost urmărit de
securitatea din Kazahstan
O
femeie cu o ținută hippie face ochii mari în fața monitorului. O cheamă Maria
Krause, are 42 de ani și a devenit expert electoral după ce a lucrat ca
observator internațional în cadrul Biroului pentru Instituțiile Democratice și
Drepturile Omului (ODIHR).
Primele alegeri pe care le-a observat în afara țării au fost cele din 2005 în Kîrgîstan. Au urmat alte 30 de misiuni în țări precum Kazahstan, Nepal, Serbia sau Ucraina.
“Cea
mai provocatoare observare nu este prima, ci a doua. Atunci îți dai seama că nu
există două scrutinuri la fel”, ne explică Maria.
De pildă, în Nepal a fost impresionată de oamenii care mergeau la vot în proporție de 70%, deși unii trebuiau să meargă pe jos câțiva kilometri, desculți, pe un câmp de orez ca să ajungă la o secție de votare. Iar în Kazahstan a fost urmărită de câteva mașini, despre care i s-a spus că ar fi ale Securității.
Când îi vezi pe cei din Nepal că depun un astfel de efort și stau la cozi parcă îți pare rău când compari cu România, unde secțiile de votare sunt mult mai accesibile, și totuși multă lume nu se duce
Maria Krause:
Spune că alegerile s-au apropiat foarte mult de ce înțelege ea printr-un vot corect, odată cu introducerea Sistemului de Monitorizare a Prezenței la Vot (SIMPV) în 2016. Până atunci, votul multiplu era o problemă mare în România. Acum, Maria crede că prioritatea statului ar trebui să fie unificarea tuturor legilor electorale – pentru fiecare tip de alegere – într-un singur document. Asta ar crea un sistem coerent pentru fiecare scrutin electoral.
Greul de la europarlamentare
La
o masă cât jumătate dintr-o bancă de școală, stă o femeie cu maletă neagră și
părul prins. O cheamă Cezara Grama și are 29 de ani. Ea, împreună cu Maria
Krause, s-a ocupat de recrutarea voluntarilor pentru call-center și de
alocările secțiilor de votare pentru observatori.
Cezara lucrează în Expert Forum din 2014. S-a implicat la scurt timp după ce a terminat Facultatea de Drept, pentru că voia să facă ceva diferit. Ne spune râzând că, dacă acum o vedem agitată, trebuia să fim de față în mai, când au fost alegerile europarlamentare, când oamenii din Diaspora sunau încontinuu pentru că nu puteau vota.
Procedura votului prin corespondență trebuie
îmbunătățită
Singura
problemă notabilă, dar care poată fi rezolvată, este cea cu votul prin
corespondență, ne spune Septimius Pârvu, care activează în Expert Forum din
2012.
El
a mers ca observator la secțiile pentru voturile prin corespondență din țară și
a constatat următoarele:
“S-au înscris peste 41.000 de oameni ca să voteze prin corespondență. Dintre aceștia, aproximativ 35.000 au avut cererile validate. Unii le-au trimis prin Poșta Română, alții, la ambasade”, spune Septimius.
Problema este că înapoi, la secțiile pentru votul prin corespondență din țară au ajuns numai 25.000. Așadar, undeva clar este o problemă de procedură ce creează confuzie în întregul sistem. Ar trebui să vedem după alegeri de unde provin aceste diferențe.
Septimius Pârvu:
Seara se lucrează la colectarea tuturor informațiilor de pe teren. Operatorii primesc apeluri/mesaje și după ce s-a terminat ziua de votare. Se numără cănile de cafea și minutele până când vor fi publicate exit-pollurile. Chipsuri mai sunt, fiindcă operatorii nu au terminat treaba: trebuie să fie alături de observatorii din teren pentru care acum urmează greul cel mai mare: numărarea voturilor.
Maria
încearcă să se adune pentru a le scrie un mesaj colegilor ei voluntari:
Felicitări și mulțumiri pentru tot efortul de până acum! Împreună am acoperit aproape 1.500 de secții de votare în primul tur al prezidențialelor. Succes în ultima parte o observării. Nu aruncați acreditarea la sfârșit. O folosim și în al doilea tur.
Maria Krause:
Al doilea tur e duminică și sutele de voluntari o vor lua de la capăt, indiferent de preferințele lor politice, de dezamăgiri și de problemele personale.