ComenteazăUPDATE. În urma numeroaselor mesaje primite pe adresa redacției, cazul fraților Asăvoaie a fost preluat de Fundația Ringier, care va lua legătura cu fiecare dintre persoanele care vor să ajute familia. De asemenea, Fundația Ringier pune la dispoziție și un număr de SMS (8828) prin care să puteți dona 2 euro pentru cei patru copii.
În urâțenia celui mai murdar loc de lângă București, la o aruncătură de băț de groapa de gunoi Glina, am întâlnit cei mai frumoși copii. Patru frați cât o mână de om care au trăit în puținii lor ani de viață cele mai cumplite experiențe, conviețuiesc, forțați de împrejurări, ca niște primitivi, într-o casă neterminată. Fără gard, străjuită doar de haite de maidanezi.
Ar fi trebuit să fie în doliu, pentru că tatăl lor s-a stins din viață cu doar o săptămână înainte să-i vizităm, dar sunt atât de nevoiași încât poartă singurul schimb de haine bune pe care l-au primit de pomană de la vecini mai înstăriți. Ca să înțelegeți, Adina, a doua cea mai mică dintre cei patru frați, și-a făcut apariția pe lângă casă alergând într-o pereche de ghetuțe cu tocuri, deși are doar 10 ani. Abia se ținea pe picioare, dar astea sunt singurele ei încălțări, iar mama ei, Cristina Asăvoaie, nu poate decât să se roage printr-un simplu ”să nu-ți rupi gâtul”.
Parcă toată urâțenia locului pălește când privești la chipul acestei fetițe cu trăsături perfecte, iar pentru un moment te gândești dacă totul nu este decât o farsă și acolo se toarnă un film, iar ea este personajul principal. Adina a stat la poze ca un adevărat fotomodel, în timp ce mama ei ofta, printre acareturi, despre neajunsuri.
Rechizite, din mila unui vecin
”Ni s-a propus s-o lăsam să pozeze pentru o firmă de lactate, dar taică-su, când trăia, nu a vrut asta. Toți observă cât este de frumoasă. Eu nu mă opun, vreau să termine și școala. Avem noroc că ne ajută un vecin cu toate cheltuielile pentru rechizite”, mărturisește femeia.
De fapt, același om este momentan norocul tuturor celor patru frați care merg la studii datorită milei lui. Toți patru impresionează nu doar cu frumuseșțea, dar și cu potențialul lor, pentru că la școală absorb materiile ca niște bureți. Mario, de exemplu, cel mai mic dintre toți (7 ani), deși nu are nici măcar lumină acasă, caută orice petec de lumină naturală care îi intră în cameră, ca să poată desena, pentru că, spune el, îi place să picteze. Pe el l-am găsit încălzindu-și într-un ibric puțin lapte, pe sobă, în care și-a înmuiat o mână de biscuiți. Acesta este prânzul lui, aproape zi de zi.
Nici unul dintre ei nu s-a culcat vreodată ascultând povești, ci doar discuții despre problemele de a doua zi. Au fost cinci frați până acum doi ani, când cel mai mare dintre ei a murit din cauza drogurilor.
”Am locuit o perioadă în Ferentari, iar acolo s-a anturat cu cine nu trebuia. S-a apucat de prostii, droguri, și l-am pierdut de tot. Am vândut apartamentul ca să plătim problemele pe care le făcea, de aia am ajuns să locuim aici. Soțul meu a murit din cauza supărării, s-a îmbolnăvit, eu acum aș vrea să lucrez, dar mi-e foarte greu să găsesc ceva pentru patru ore. Nu pot să las copiii singuri o zi întreagă, mai ales că toți sunt mici, cel mai mare are 14 ani”, ne-a povestit Cristina Asăvoaie.
Fotografii: Vlad Chirea