Cuprins:
Un sistem care a eșuat pentru Alina
Un an mai târziu, femeia spune că a fost uitată de toți.
„Nu m-a sunat nimeni să mă întrebe cum mă simt sau dacă am nevoie de ajutor”, mărturisește Alina. Locuia într-un mic oraș din Spania, Abla, și era deja o victimă a violenței domestice. Îl denunțase pe fostul ei partener, Cristian Iona Ropa, iar procesul împotriva lui trebuia să înceapă pe 10 aprilie. Dar el s-a răzbunat înainte.
Deși avea un ordin de restricție și o brățară electronică pentru a fi monitorizat, nimeni nu a putut preveni crima. Pe 17 martie, Alina s-a îngrijorat că fostul soț nu-i răspunde la telefon. A trimis pe cineva să vadă ce se întâmplă. Au spart ușa casei și i-au găsit pe toți trei, bărbatul și fetele, fără suflare.
„Când am ajuns, copiii mei erau morți. El încă mai trăia, dar a murit la scurt timp”, spune Alina, plângând. A urmat o luptă dureroasă cu autoritățile. La morgă, nu au lăsat-o să-și atingă copilele. Nici măcar bani să le îngroape nu avea. O asociație caritabilă a strâns donații ca să acopere costurile funerare.
Sprijin nu a avut. A primit doar câteva zile de consiliere psihologică după tragedie. A cerut mai mult ajutor, dar nimeni nu a mai sunat-o.
„Parcă nu contează prin ce trec. Statul a eșuat”, spune ea.
Un trecut plin de abuzuri
Viața Alinei a fost grea dintotdeauna. În copilărie, și-a văzut mama bătută de tatăl ei. Când a ajuns în Spania, la 17 ani, spera la un viitor mai bun. L-a cunoscut pe Cristian și, la început, părea un om bun. Dar curând au apărut jignirile, bătăile și izolarea.
Când a născut-o pe prima fetiță, violența a escaladat, dar Alina nu a avut curaj să meargă la poliție. A făcut-o abia în 2022, după ce Cristian a bătut-o atât de rău încât i-a rupt brațul. A cerut să se întoarcă în România cu fetele, dar judecătorul i-a spus că nu poate pleca fără acordul tatălui. A fost trimisă într-un centru de protecție pentru victime, dar condițiile erau groaznice. Nu avea ce să le dea fetelor de mâncare, iar când s-a plâns, au sfătuit-o să plece. A fost nevoită să se mute constant, fără un loc stabil unde să-și crească în siguranță copiii.
După moartea fetelor, Alina s-a mutat în Granada și a început să lucreze ca bucătăreasă. Se străduiește să meargă mai departe, dar nu știe ce îi rezervă viitorul. Totuși, vrea să-și construiască un drum. Plănuiește să obțină o diplomă în spaniolă și să urmeze un curs de securitate privată.
„Nu vreau milă. Am plecat din Abla pentru că nu suportam cum mă priveau oamenii”.