Jumătate de oră până se poate intra în școală. Părinți, elevi și diriginți se îmbrățișează înainte celor două ore grele. Dacă ai încerca să îți dai seama doar după emoții cine urmează să dea examenul, ți-ar fi greu să spui care e părintele și care e copilul.
Cu figuri emoționate și cu buze tremurânde, își repetă definițiile care par să le dea bătăi de cap. „Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor, în versuri sau în proză, create special pentru a fi reprezentate pe scenă”, murmură unul dintre elevi. „Diftongul este o succesiune de două sunete vocalice alăturate articulate în aceeași silabă, din care una este o vocală și cealaltă este o semivocală”, repetă o fată, câțiva metri mai încolo.
În vâltoarea de autori repetați cu voce tare, încurajări gâtuite de emoție și glume spuse răspicat pentru a mai detensiona atmosfera, reușim să ne apropiem de câțiva elevi care și-au găsit curajul să mai vorbească și cu noi, chiar dacă acum au destule pe cap.
Florin are freza îngrijită și la modă. Și nu e de mirare. În familia lui, frizeria e o meserie pe care o practică toți, de la părinți până la copii. Sora lui are un salon. Iar Florin deja știe ce vrea să se facă, frizer. Sau hairstylist, că sună mai bine.
Când vorbim de liceu, pentru el nu încape îndoială: Colegiul UCECOM „Spiru Haret”, calificarea stilist. Se vrea pe banii lui imediat după liceu. Dar până la banii din styling și foarfece de rărit, rămâne examenul.
”După liceu, vreau la ASE, pentru că așa a zis domnul diriginte”
Mai sunt 20 de minute. Teo și Mara sunt două gemene cu ochi albaștri luminoși și zâmbete emoționate. Încă se lipesc de mama lor, care le-a condus la școală. Subiectul 1, punctul B, în care trebuie să argumenteze apartenența textului la prima vedere la un gen literar le sperie cel mai tare.
Liceul „Mircea Vulcănescu”, secția Științe ale naturii ar fi prima opțiune pentru amândouă. Dar, așa cum spune și mama lor: „E încă devreme să ne gândim la asta. Încă nu știm nimic…. examenul….”..
Mama gemenelor pleacă la serviciu, iar ele rămân singure în fața examenului, care acum este tot ce contează.
”La ce liceu ai vrea să mergi?”
„Mhm… Încă nu știu…. Nu am un nume în minte, dar la mate-info vreau să merg. Și după… ASE. Dar nu știu de ce… pentru că așa a zis domnul diriginte (râde)”.
Denisa strânge puternic în mâini trei foi pe care sunt trecute lucrurile esențiale pentru o evaluare națională la română: diftongi, triftongi, genul liric, genul epic și rolul cratimei în text. Cu tot ce e acolo, oricine ar putea lua minimum nota 7.
Dar stresul și emoțiile nu țin cont de lucrurile pe care Denisa încearcă să le repete pe ultima sută de metri sau de lunile de meditații la română și la matematică pe care a trebuit să le facă. Gramatica și literatura sunt acum niște fiare capricioase, în fața cărora Denisa se roagă să nu cadă pradă.
”La liceul militar vreau, pentru că sunt cu disciplina și curățenia”
Mai sunt 10 minute. Din mulțime se remarcă un elev mai sigur pe el. Se mișcă lent, calm prin mulțime și când se întoarce are o precizie aproape militărească.
Misterul disciplinei lui în mișcări și gesturi se risipește odată ce vorbim cu un părinte (ce își așteaptă și el copilul), care ne spune că Manu, e „cel mai bun din a VIII-a A”.
Îl întreb la ce liceu vrei să meargă și îmi răspunde sigur pe el: „La militar!”.
Manu a dat deja o pretestare pentru liceul militar și a trecut-o cu brio. Acum, tot ce are de făcut e să tragă cât mai tare la test, pentru a prinde un loc la unul dintre cele cinci licee militare din țară, de la Breaza, Câmpulung, Alba Iulia, Craiova și Constanța.
La doar 14 ani, Manu are planul făcut. După liceul militar, urmează Academia Militară din București, pentru că, spune el, după două săptămâni îți găsești un loc de muncă.
Acesta recunoaște că a fost îndrumat către cariera militară de mama sa, dar a ales-o și pentru că ”e ceva sigur”. ”Din moment ce eu sunt cu disciplina și curățenia (…), e alegerea ideală pentru mine”, adaugă băiatul.
Manu, chiar dacă este cel mai bun din clasa lui, a trebuit și el să facă meditații: „Una e când înveți tu și alta e când îți explică un profesor, care are experiență. 50 de lei e ședința la mate și 60 la română, pentru 2 ore”.
”Pasiunea pentru meseria asta și dragostea pentru copii mă țin aici, lângă ei”
Mai sunt 5 minute până când se deschid porțile și copii pot intra în școală.
Mulțimea arată acum ca o oală sub presiune, ochii sunt lipiți de ceas, mușchii sunt încordați și pantofii își caută aderența pe asfalt. La ora 8.30 se deschide poarta și într-un minut trotuarul rămâne pustiu. Mai sunt doar dirigintele clasei a VIII-a A, Ionel Lemnaru, și mama unui elev, care refuză să se îndepărteze la mai mult de 100 de metri de copilul ei.
„Pasiunea pentru meseria asta și dragostea pentru copii mă țin aici, lângă ei. Nimic altceva”, ne spune Ionel Lemnaru. Dirigintele va fi alături de clasa lui până la final.
Prima ora și jumătate de examen trec dureros de încet pentru mama care așteaptă și „dirigu” pe care îl iubesc toți copii.
”A fost ușor, a picat dramaticul”
La 10:45 apare prima față, zâmbitoare, care le strigă părinților reveniți în fața școlii: ”A fost ușor, a picat dramaticul!”. E Manu, viitorul militar: ”A fost ușor, ne-a dat mai ușor ca la simulări”.
„Greul a trecut, asta e… (râde), la mate nu e problemă. Acolo, de bine de rău, tot faci ceva acolo”, mai spune Manu.
Îl întreb ce notă și-ar da pentru ce a scris în lucrare: „Un 8, 8.30, că mie îmi scade de obicei la compunere”.
”N-am dat-o goală, am scris trei pagini”
Imediat după Manu apare și Bogdan. Cu părul vâlvoi și cu un zâmbet de ușurare pe față, ne spune că „dacă învățam, era mai ușor, dacă…(râde). Da n-am dat-o goală, am scris trei pagini”.
Bogdan e totuși mulțumit de prestația lui de azi, chiar dacă nu a știut trăsăturile genului dramatic. Ba mai mult, are planul făcut: Colegiul Economic Viilor, clasa de ospătar-bucătar.
E încrezător că intră acolo, mai ales că „anul trecut media de intrare a fost pe la 5-6”. Plus că are deja acolo mulți prieteni și îi place colectivul: „E mult mai ușor să mergi undeva unde cunoști oamenii și nu mai depui efort să îți faci un colectiv nou”.
”Cu dramaticul a mers super bine”
Ora 11:00. Prima probă de la evaluarea națională 2019 s-a încheiat
Pe poarta școlii iese o fată bucuroasă că „a scris șapte pagini” și „cu dramaticul a mers super bine”. Își îmbrățișează mama și apoi dispare în curtea școlii, ca să discute cu „diriga”.
Denisa, care vrea la profil matematică-informatică, pentru că după liceu vrea să intre la ASE, se declară mulțumită de ce a făcut: „Nu iau 10, dar iau, acolo, un 9 și ceva”.
Gemenele cu ochi albaștri au ieșit cu un zâmbet ușor amar. „Mă aștept la un 7… Poate iau mai mult, poate iau mai puțin”, spune Teo. Tot 7 crede că va primi și sora ei, Mara.
Primul examen s-a terminat, acum pleacă toți să mănânce o prăjitură, la cofetăria de lângă școală.
Joi, stresul, emoțiile și lacrimile vor reveni, la matematică. Proba pe care „fie o iubești fie o urăști, nu e cale de mijloc”, spun elevii. Și este și proba la care de obicei notele sunt mai mici decât la română.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro