DREPT LA REPLICA la articolul „Cercetătorii aruncă bomba: apa la PET ne OMOARĂ!”

Apa minerală naturală poate fi diferenţiată clar de apa de băut obişnuită prin componenţii săi minerali, prin puritatea sa originară şi prin menţinerea intactă a celor două caracteristici datorită originii subterane a apei. Datorită protecției sale naturale, la care se adaugă cea asigurată de om (prin instituirea în jurul izvoarelor a unor zone cu activități strict reglementate şi prin îmbutelierea în condiţii de igienă strict controlate), apa minerală, în starea ei naturală trebuie să fie pură microbiologic, lipsită în totalitate de contaminanți și să aibă o compoziție fizico-chimică caracteristică și constantă în timp. Indicatorii privind contaminarea (indicator al purității originare) au cele mai restrictive valori dintre toate apele îmbuteliate. Prin lege, toate zăcămintele de apă minerală trebuie să fie protejate. Industria producătoare de ape minerale naturale din România a investit peste 1 miliard de euro, a creat zeci de mii de locuri de muncă, mai ales în zone izolate, reprezentând pentru locuitori uneori singurul loc de muncă posibil şi are ca scop principal asigurarea unei ape sigure pentru consumator. Industria apelor minerale naturale este o industrie serioasă, cu o îndelungată tradiţie, mai ales în Europa. Companiile care îmbuteliază ape minerale naturale controlează permanent calitatea acesteia, 24 de ore din 24, tot timpul anului. Apa minerală naturală vede lumina zilei doar în sticlă, neputând fi atinsă de niciun factor contaminant. Controlul calitativ se face în laboratoarele proprii ale producătorilor prelevând, din oră în oră, probe atât de la surse, cât şi din diverse faze ale procesului de îmbuteliere (care este complex tocmai în scopul păstrării intacte a calităţii apei originare). Mai mult, prin procesul de omologare şi obţinere a licenţelor de exploatare, Agenţia Naţională de Resurse Minerale monitorizează şi ea calitatea apelor minerale naturale.Majoritatea producătorilor apelează şi la analize în laboratoare externe de prestigiu (independente), care confirmă gradul înalt de siguranţă a alimentului. În articol se vorbeşte, de asemenea, despre „procesul toxic de fabricare a sticlelor de plastic”. Nu ştim cine şi pe ce bază a catalogat acest proces ca fiind toxic, dar fabricarea buteliilor PET este extrem de sigură, se utilizează în multe domenii destinate consumului uman (în industria alimentară, farmaceutică, tehnică medicală etc) şi de către foarte multe companii care au desfăşurat în cursul zecilor de ani studii despre aceste procese. Nu există studii care să demonstreze toxicitatea ambalajelor PET. Se menţionează în articol şi BPA (bisfenol A), lăsându-se impresia că această substanţă există în sticlele de apă. Însă în buteliile PET nu se utilizează deloc această substanţă şi nici nu rezultă în timpul prelucrării materialului PET. Apa de la robinet corespunde normelor legale la staţia de epurare, dar ce se întâmplă mai departe, cu ţevile de plumb care nu au fost schimbate de 20 ani? Vă invităm să vizitaţi bazinele de decantare de unde pleacă apa destinată pentru consumul populaţiei. Chiar presa a atras atenţia în nenumărate rânduri că în multe cartiere bucureştene cât şi în multe zone din ţară apa de la robinet nu este potabilă. Prin lege apa de la robinet este clorinată, ceea ce este complet interzis în cazul apelor minerale naturale. Clorinarea este obligatorie deoarece apa de la robinet (cel puţin în Bucureşti) provine din ape de suprafaţă (Argeş şi Dâmboviţa), contaminate microbiologic, iar clorul are rolul de a distruge şi impedica multiplicarea microorganismelor. Pe de altă parte, este ştiut că, în concentraţii mari, clorul prezintă riscuri serioase pentru sănătate. Din această cauză, în ţările avansate tehnologic clorul s-a înlocuit cu tratarea cu ozon.