Dreptul de servitute

in caz de nulitate a clauzei privind constituirea dreptului de servitute, isi poate gasi aplicabilitate dispozitia cuprinsa in art. 616 C. civ., potrivit careia „proprietarul al carui loc e infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. in practica judecatoreasca s-a decis ca notiunea de loc infundat se refera nu numai la acel imobil care se afla intr-o situatie de imposibilitate absoluta in privinta accesului la calea publica, ci si la acela pentru care acest acces ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculos. in situatia in care, dimpotriva, locul are iesire la calea publica pe un drum care, in anumite imprejurari este impracticabil, dar care poate fi redat folosintei cu oarecare cheltuieli, dispozitiile sus-mentionate nu isi gasesc aplicarea. Inconvenientele sau greutatile pe care le-ar prezenta trecerea la calea publica raman la aprecierea instantei, care trebuie sa se bazeze pe o cunoastere temeinica a situatiei de fapt.
Titularul servitutii are exercitiul actiunii confesorii sau al actiunii posesorii pentru apararea dreptului sau.

Urmărește-ne pe Google News