Dresor de sobolani

In timp ce marea majoritate a oamenilor se ingrozesc la vederea unui sobolan, germanul Jurgen Zimek isi castiga existenta cu ajutorul acestor rozatoare. In cei opt ani de cand este, oficial, dresor de sobolani, Zimek a lucrat cu peste 3.000 de animale, necesare in diferite scopuri, de la numere de circ si pana la realizarea unor filme.
„Sunt sigur ca sobolanii se numara printre cele mai inteligente animale din lume. Singura problema este ca oamenii nu pot intelege acest lucru si ii urasc din cauza aspectului lor”, isi incepe povestea dresorul Jurgen Zimek.
Ultimii sai „elevi”, 1.000 la numar, au absolvit in urma cu aproximativ o luna dresajul, iar acum sunt folositi la realizarea unui film de groaza. Zimek spune ca este nevoie de aproximativ cinci luni de zile pentru a obtine un sobolan dresat. „Treaba este foarte complicata. Intai de toate, trebuie sa dispui de spatiu suficient in care sa incapa atatea animale, fara ca acestea sa stea inghesuite. La ultimul dresaj, totul s-a desfasurat pe un teren de cateva sute de metri, inconjurat cu un gard care intra 50 de centimetri in sol. Nu poate exista nici cea mai mica gaura pentru ca rozatoarele ar scapa imediat. Cu ajutorul unor sunete speciale, am reusit in cateva saptamani sa fac sobolanii sa se miste toti in aceeasi directie, dintr-o parte in alta sau sa ramana brusc pe loc. In functie de cei care au nevoie de acesti sobolani, pot face si alte numere cu ei. De exemplu, pentru filmul care va fi realizat, lucrez in continuare cu 80 din cei 1.000 de sobolani, pentru efectele speciale. Tot ce iti trebuie este o doza foarte mare de rabdare”, spune dresorul.
Desi aceasta meserie nu este lipsita de primejdii, Zimek fiind muscat de cateva zeci de ori pana acum, germanul le ia apararea „elevilor” sai. „De fiecare data a fost vina mea. Mai ales la inceput nu stiam sa interpretez corect semnalele pe care mi le transmiteau animalele. In ultimii doi ani, nu m-a mai muscat nici un rozator”.
De-a lungul timpului, Zimek a fost vizitat de mai multe ori de membri ai unor organizatii de protectie a animalelor. „Ei stiau ca, in general, in randul celor care se ocupa de dresajul animalelor mai putin obisnuite, exista cazuri in care nu sunt tratate corect. Mie nu au avut niciodata ce sa-mi reproseze”, mai spune dresorul.

Urmărește-ne pe Google News