ComenteazăDubița veche așezată pe boghiuri și roți de cale ferată, ”îmbrăcată” în albastru și botezată 6MI – așa cum o arată și tăblițele prinse pe locul numerelor de înmatriculare -, e gata de plecare. Agent șef adjunct Grigore Năsui, din postura de drezinist, și colegul său, agent Dan Iuga, instruit să schimbe macazuri, fac ultimele pregătiri înainte de a porni la drum, de fapt în misiune. Din punct de vedere tehnic, bătrâna drezină a polițiștilor de frontieră maramureșeni , un fost ”teveu”, e în stare perfectă. Mai rămâne doar să primească de la dispeceratul central culoar de drum. Așa e procedura, cu toate că polițiștii de frontieră maramureșeni și drezina lor sunt singuri pe calea ferată forestieră veche de aproape un secol.
Fostul ”teveu” așezat pe boghiuri și roți de cale ferată are nevoie de culoar de drum de la dispecerat
”Domnu impiegat, recepție!” – ”Comunicați!” – ”Un liber pentru 6MI, de la Vișeu, la Valea!” – ”Aveți liber la Valea!” – ”Am recepționat, din Valea luăm legătura!”, schimb de replici purtat de oamenii legii prin stații la finele căruia drezina, singurul mijloc de transport care-i poate duce zilnic la serviciu, se urnește greoi, în scrâșnete metalice stridente, din micuța remiză din lemn care ține loc de gară.
Bătrâna drezina 6MI ”gâfâie” cu 20 km/h pe calea ferată forestieră veche de aproape un secol
Cei doi polițiști de frontieră care tocmai au intrat în serviciul de patrulare și-au ocupat locurile din față ale vehiculului care-i va duce, cu 20, poate 30 km/h, până la granița cu Ucraina. ”Șoferul”, de fapt drezinist școlit la Calea Ferată Forestieră din Vișeu de Sus, învârte cheia în contact și apasă pedala de accelerație a lui ”6MI”. Motorul primește comanda și se opintește serios pentru a mișca din loc fostul ”teveu” transformat în drezină pentru polițiștii de frontieră.
Drezina polițiștilor de frontieră trece prin fief-ul sălbăticiunilor și al contrabandiștilor
Agenții au în față un drum de vreo 50 de kilometri pe care-l vor parcurge, ca-n fiecare zi, în ceva mai bine de oră. Nimeni nu stă cu ochii pe ceas, nimeni nu-i grăbește. Peisajele muntoase – stâncile dezgolite unde ajung doar sălbăticiunile și pădurile dese care le sunt casă urșilor și lupilor -, se lipesc parcă de marginile căii ferate forestiere înguste, de mocăniță, care șerpuiește de-a lungul apelor învolburate ale Vaserului. Ultimele semne ale civilizației – câteva gospodării răzlețe ridicate în poiene străjuite de păduri -, dispar pe măsură ce drezina se pierde în inima Munților Maramureșului.
Acesta este, practic, singurul drum pe care agenții îl pot folosi pentru a putea merge la serviciu, în posturile lor de la granița României cu Ucraina. Fără drezină le-ar fi imposibil să patruleze zone întinse, muntoase, greu accesibile, pe unde traficanții de țigări pot să aducă marfă de contrabandă, în special țigări, din Ucraina. De regulă, în tură sunt câte doi polițiști de frontieră, dar când misiunile o impun, toate cele șase locuri ale drezinei sunt ocupate de agenți.
Linia ferată forestieră este singura cale de acces spre punctele de lucru
Un contrabandist de țigări poate să câștige chiar și 8.00 de euro în câteva ore
„Dintotdeauna, în acest sector de frontieră, pe Valea Vaserului, s-a făcut serviciu cu drezina. Altfel nu se poate ajunge la pichetele din munte. Linia ferată forestieră este singura cale de acces. Avem trei puncte de lucru, cum le numim noi, în zona frontierei cu Ucraina. Cel mai depărtat este la Comanu, la 50 de kilometri, unde se termină calea ferată. Iarna, când stratul de zăpadă are peste un metru, nu se poate ajunge în vârful muntelui, iar punctele de lucru se închid. Patrulările se fac cu drezina şi pedestru, în funcţie de necesităţi, ori de câte ori este nevoie.
”Domnu impiegat, ne-am garat, parcursul asigurat!”
Comanu, punctul terminus. Aici, secularul drum din fier, care nu are o buclă de întoarcere, se oprește brusc. La fel și călătoria cu drezina. De aici încolo și până înspre crestele munților de la marginea României, pe unde trece ”fâșia verde”, patrularea se face ”la picior”, la altitudini ce se apropie de 1.800 de metri. La întoarcere, pentru că drezina nu are decât un singur cap, cei doi polițiști de frontieră o așează pe un cric și o învârt cu putere până ce o orientează pe șinele vechi de o sută de ani, cu fața către Vișeu de Sus, sensul de întoarcere. Jos, la remiză, drezinist anunță încheierea misiunii:”Domnu impiegat, ne-am garat, parcursul asigurat!”
Motoarele drezinelor au peste jumătate de secol
În dotarea sectorului maramureşean există două drezine. Motoarele acestora sunt din 1965, dar poliţiştii de frontieră le îngrijesc ca pe ochii din cap, ca să le menţină în stare de funcţionare. Conductorul de drezină are un atestat special, de drezinist, iar poliţistul de frontieră care schimbă macazurile este instruit pentru astfel de manevre.
CITEȘTE ȘI
.