Confesiunea cutremurătoare a unui avocat care s-a drogat vreme de 20 de ani: „Am ajuns să ies din sălile de tribunal şi să mă duc în WC să consum”

Există numeroase stereotipuri atunci când vorbim despre consumul de droguri. Apare tentaţia de a considera că dependenţii sunt cumva persoane de la marginea societăţii, că dependenţa apare la oameni săraci sau needucaţi. 

Drogurile nu discriminează, însă. Alex a terminat Conservatorul, apoi a făcut şi facultatea de Drept, devenind avocat. Toate în timp ce încerca să ţină sub control o dependenţă de heroină şi etnobotanice.

Dependent din 1999

„Am avut o dependenţă de droguri de 19 ani. Timp de 19 ani m-am drogat cu heroină, am luat metadonă zi de zi şi timp de 9 ani, din 2009, am consumat etnobotanice. Până anul trecut, în luna octombrie”, îşi începe Alex povestea.

În multe cazuri, tinerii pun prima oară mâna pe droguri la insistenţele celor din anturaj, ca urmare a unei presiuni. La Alex a fost diferit.

„Am început din curiozitate. Eu am insistat la nişte prieteni să îmi dea să încerc”, spune el.

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Aşa s-au scurs următorii 19 ani ani din viaţa lui şi nici măcar momentul în care a fost arestat nu i-a dat un semnal de alarmă suficient de puternic.

„Eram şi contrariat că sunt pedepsit pentru un rău pe care mi-l fac eu mie, pentru că e corpul meu. Mă gândeam eu atunci că fac ce vreau cu el şi nu-i afectez pe cei din jur. Nu mă gândeam la maică-mea, la taică-miu, la frate-miu”, spune el.

Rând pe rând, i-au murit ambii părinţi, iar asta nu a făcut decât să îl afunde şi mai mult în dependenţă.

Drogat în sălile de judecată

A absolvit Conservatorul. „Cu chiu cu vai”, spune el. Nu a urmat vreo carieră în această direcţie, ci s-a orientat către Facultatea de Drept. „Ştiam să tocesc”, explică el cum a terminat studiile şi cum a reuşit să intre în barou, deşi se lupta cu o dependenţă tot mai puternică.

În aceeaşi perioadă a descoperit şi „magazinele de vise”, de unde se puteau, la început, cumpăra „legale”. Heroina era scumpă, însă etnobotanicele erau la îndemâna oricui.

„Ajunsesem în punctul în care nu mai puteam să susţin consumul de heroină, pentru că era pera scumpă. Am găsit legalele, care erau ieftine, erau accesibile. Credeam că e totul în regulă, pentru că primeam şi bon. Credeam că e ceva safe”, spune el.

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

Acum, cu experienţa anilor grei de dependenţă, consideră că nu există drog mai nociv decât etnobotanicele.

„Am ajuns la un moment dat să am 48 de kilograme, la 1.80. Eram vai de capul meu. Nu-mi păsa de nimic, nu mai mâncam, nu mai dormeam. Ajunsesem, avocat fiind, să – mi-e jenă să spun lucrul ăsta, dar e adevărul – să ies din sălile de tribunal şi să mă duc în WC să consum. Nu mai puteam să stau fără”.

A dormit 7 luni în maşină

Încetase să mai muncească cu adevărat. Clienţii erau doar o sursă de bani, pentru a se putea droga.

„Profitam de ei”, recunoaşte el acum jenat. „Ajunsesem să nu-mi fac treaba, ci doar să iau bani. Şi mi-am distrus viaţa din cauza legalelor”.

Punctul cel mai de jos a fost după ce i-a murit tatăl.

„Am ajuns în punctul de a-mi pierde apartamentul, am închis cabinetul de avocatură. Am ajuns să dorm 7 luni în maşină”, spune Alex.

În acea perioadă, a rămas şi fără bani. „Am ajuns într-un final să fiu şoferul traficantului de la care cumpăram droguri. Din postura de avocat, am ajuns să fiu şofer”.

Recomandări

Prostia liberală nu schimbă datele „fenomenului Georgescu”. Ciucă, Rareș Bogdan nu sunt deranjați de forțele polițienești ale binelui?

Acesta a fost, în sfârşit, punctul care a declanşat revenirea lui. Trezirea s-a petrecut târziu, dar nu prea târziu.

Îi ajută pe dependenţi să se trateze

Alex a fost de multe ori în spital, la dezintoxicare. Dar, ca mulţi alţi dependenţi, acestea erau doar perioade de pauză, pentru a se pune pe picioare şi să o poată lua de la capăt. Erau ocazii în care ieşea de la dezintoxicare şi se oprea să se drogheze chiar în aceeaşi zi.

Cât a umblat prin spitale a auzit de Teen Challenge, centrul care se ocupă de dependenţii de droguri. Programul durează un an, timp în care stai aproape zi de zi în aceeaşi comunitate şi te refaci de la zero. 

Aici, dependenţii sunt puşi să aibă grijă de ei înşişi: ei îşi gătesc, ei îşi fac curat. Totul pentru a-i rupe din cercul vicios al egoismului, în care toate gesturile, comportamentele şi dorinţele se învârt în jurul următoarei doze.

S-a internat în spital pentru a scăpa de dependenţa fizică, apoi a venit la Teen Challenge. A stat un an, dar apoi a decis că vrea să rămână. Acum lucrează cu alţi dependenţi, ca intern.

„E nevoie de o perioadă tampon, pentru că aici e un mediu protejat. Dacă imediat cum termini programul, după 11 luni şi jumătate de mediu protejat, sub un clopot, te duci afară, trebuie să fii foarte puternic”, spune el.

Aşa, îi ajută şi pe alţii, dar se ajută şi pe el. Nu ştie ce vrea să facă mai departe. S-a suspendat din Barou atunci când s-a internat. Poate va rămâne să lucreze cu dependenţi, poate se întoarce în avocatură. Pentru prima dat în 20 de ani, pentru Alex viitorul e deschis.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro