Drumul migranților din Afganistan către inima Europei și Marea Britanie. Cum operează rețeaua clandestină 

Hotelurile din Herat, punctul de plecare al migranților

Când noaptea cade peste orașul antic Herat, hotelul lui Jamal devine un loc aglomerat. Migranții ajung aici pentru a începe o călătorie periculoasă către Europa.  

„Îi adun aici și primesc un comision de la oamenii cărora îi predau”, spune Jamal. 

El este prima verigă a rețelei de contrabandă care se întinde de la granița dintre Iran și Afganistan până în inima orașului Milano din Italia și apoi la Canalul Mânecii.

De la Herat la Teheran

Migranții pleacă din Herat spre Nimroz, un centru de trafic din vestul Afganistanului. Aici, trebuie să decidă cât vor plăti pentru a trece granița spre Iran.

„Înainte de a se îndrepta spre granița iraniană, fiecare persoană trebuie să decidă câți bani vrea sau poate să cheltuiască și ce traseu intenționează să urmeze”, explică Jamal.

Contrabandiștii mituiesc talibanii cu opiu și poliția iraniană cu whisky scoțian.

Următoarea verigă din rețea este gestionată atât de afgani, cât și de iranieni. 

Traversarea Iranului

Migranții traversează deșertul într-un convoi de camionete. Cei care plătesc mai puțin sunt tratați ca „o turmă de oi” și forțați să meargă pe jos ore întregi.  

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

„Oamenii mei îi duc din Zaranj în Pakistan în grupuri de 200 pe ruta turmei, apoi în Kalagan și Iranshahr”, explică Haj Reza, un contrabandist iranian al rețelei.

„Dacă optează pentru serviciul premium, nu vor fi nevoiți să schimbe transportul până la Iranshahr”, adaugă el.”

Altfel, vor trebui să schimbe de mai multe ori în deșert”, adaugă el.

Călătoria este chinuitoare.

Pe drum, contrabandiștii trebuie să evite poliția, care uneori trage în vehicule.

„Când ești acolo, simți că e apocalipsa”, spune Fereydoon, care a trecut granița la începutul acestui an. 

„Nimănui nu-i pasă de tine – este numai praf și nisip. (…) Dacă cineva cade din mașină, nu se opresc. Ar pune în pericol tot grupul”, adaugă migrantul.

După ce ajung la Teheran, unii rămân să lucreze în Iran, în timp ce alții își propun să ajungă în Europa. Migranții contactează apoi următoarea verigă din rețea – Turcia.

Din Turcia în Italia, o călătorie periculoasă pe mare

„Am două modalități de a te duce în Turcia”, spune Hossein, un traficant din Teheran. „Una te va costa 2.200 de dolari (1.890 de lire sterline), iar cealaltă 2.800 de dolari – dar îți garantez că vei ajunge la Istanbul.”

Și aici, ofițerii de la punctul de control sunt mituiți cu whisky scoțian: „ei doar se uită în altă parte când trece mașina”, explică Hossein.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

În Turcia, trei cetățeni afgani controlează operațiunile de transfer al afganilor în Europa, cerând până la 6.000 de euro pe persoană, potrivit sursei citate.

După ce ajung în Istanbul, migranții sunt îmbarcați în ambarcațiuni mici pentru a traversa Marea Egee. Mulți riscă să se înece.  

„Gărzile de coastă grecești au urmărit barca noastră într-un mod foarte violent, iar toată lumea se ruga și plângea, temându-se că ne vom scufunda. După ce au fost siguri că nu ne îndreptăm spre Grecia, ne-au lăsat”, povestește un migrant.

Drumul spre Marea Britanie

După ce ajung în Italia, migranții continuă călătoria spre Franța, iar unii ajung la Calais.

De aici, contrabandiștii le facilitează traversarea Canalului Mânecii.  

„Există o mulțime de modalități de a găsi un contrabandist în Calais”, spune o femeie iraniană care a traversat Canalul Mânecii în septembrie și care locuiește acum într-un hotel Home Office din Liverpool.

„Oamenii care trecuseră deja frontiera mi-au spus să stau pe lângă gară, iar traficanții mă vor găsi”, adaugă ea.

„Odată ce ești pe barcă, te tratează ca pe oi și vaci – nu poți decât să te rogi să mai vezi țărmul.”, a mai spus aceasta.

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Disperarea migranților: „Nimeni nu pleacă de plăcere”

La finalul călătoriei, mulți migranți spun că nu ar mai face drumul periculos niciodată.  

„Să fiu pe acea barcă în mijlocul mării fără combustibil a fost cel mai înfricoșător moment din viața mea – mi-am pierdut speranța și am crezut că ne vom îneca, iar peștii mă vor mânca. A fost foarte periculos și, dacă mi s-ar spune să o fac din nou, nu aș face-o niciodată”, își amintește un migrant.  

Jamal, care continuă să primească migranți în Herat, concluzionează: „Nimeni nu pleacă din plăcere. Sunt mânați de disperare pură.”

Urmărește-ne pe Google News