Dubrava, puscaria cu reguli facute de detinuti

poti cuprinde cu privirea, ce se pierde abrupt in haul unei rape impadurite, se lateste inchisoarea Dubrava.
Puscaria celor 1.000 de albanezi intemnitati pentru asasinate, terorism si contrabanda cu arme si stupefiante.
Dubrava e altfel de puscarie. Una cu reguli facute de detinuti. Albanezii inchisi aici, in cea mai mare inchisoare din Provincia Kosovo, toti rude, membri sau acoliti ai unor temute clanuri mafiote, s-au organizat atat de bine in spatele gratiilor incat gardienii, cei mai multi fara experienta, dar si terorizati si amenintati permanent cu moartea, sunt complet depasiti de situatie. Victime nu le sunt numai paznicii, care traiesc cu teama ca oricand familiile le pot fi ucise, ci si sarbii, dusmanii lor de o viata. Cand vor, de exemplu, sa pedepseasca un sarb, mafiotii fac tot posibilul ca bietul om sa fie adus la ei, la Dubrava. Daca in cateva saptamani sarbul supus unor corectii ingrozitoare nu a murit, este mutat urgent la Mitrovica, printre ai lui. De acolo, din celule, infractorii, deosebit de periculosi, ordona fara nici un fel de probleme asasinate, fac legaturile intre verigile retelei pe care o conduc sau, pur si simplu, cer sa fie dusi acasa macar pentru cateva ore. Pretexte exista: boli inchipuite, probleme cu instantele, inmormantari sau nunti. Orice. De fapt, nici nu are importanta motivul, pentru ca, oricum, criminalul va primi ceea ce cere. „Gardienii au doar cheile, dar usile tot ei, infractorii, le deschid”, e vorba care circula prin mica localitate kosovara care a dat numele inchisorii. Atunci cand unui asasin albanez ce are de ispasit zeci de ani de puscarie i s-a facut de plimbare, primii chemati sunt jandarmii romani „Lupii albastri”. „Ni se cere sprijin si trebuie sa il dam. Actiunea capata caracter secret si se incadreaza la gradul zero de periculozitate. Gandim trasee ocolitoare, luam toate masurile de precautie pentru a nu ne descoperi. Cu toate acestea, mai scapa anumite informatii din puscarie, de la detinuti si, in punctele-cheie ale traseului unde afla ca stam mai mult, ne trezim cu zeci de neamuri ale infractorului care incearca sa faca presiuni. Pana acum nu s-a tras, dar au aruncat cu pietre si au facut busculade ca sa il ajute sa evadeze. Niciodata nu le-a reusit. Unul, foarte periculos, a reusit odata sa isi scoata catusele, dar a fost prins la timp”, povesteste mr. Marcel Enciu, luptator in Detasamentul de Misiuni Internationale Jandarmi, cantonat in Peja.
Puscariasii albanezi din Dubrava au facut dintotdeauna probleme mari autoritatilor. Acum doi ani, 800 de infractori dintre cei mai periculosi s-au rasculat pentru a obtine niste drepturi. La acea vreme, cei care au reusit sa puna capat revoltei au fost jandarmii romani. Printre cei 75 de luptatori care au intrat peste hoti se numara si fratii stefan si Iulian Ilie, aflati acum in misiune la Peja. „Cu o zi inainte de revolta, am avut un exercitiu chiar in puscarie. Am simulat, culmea, o revolta. A doua zi avea sa coboare iadul pe pamant. Am primit alarma dimineata, ne-am dus acolo si am inconjurat gardul inchisorii, pe exterior, apoi am asteptat. Nu stiam ce se intampla in interior, dar primisem ordin sa tragem, cu somatie, conform standardelor fortelor ONU”, isi aminteste Iulian Ilie. Cateva ore mai tarziu, cei doi frati jandarmi plus alti 73 de colegi de ai lor se luptau corp la corp cu niste fiare dezlantuite si inarmate. „Am intrat si cred ca totul a durat vreo cinci-sase minute, cel mult. Era care pe care. Noi cu scuturi si bastoane, ei cu bucati de fisete, rangi metalice, lemne pline de cuie smulse din dulapuri. Au aruncat in noi pana si cu chiuvete smulse din perete si cu dulapuri mari din fier. Ne-am batut cu ei pe intuneric. Nu stiu cum, au stins lumina in toata inchisoarea. Pana la urma, i-am dovedit. I-au preluat apoi fortele de ordine ale inchisorii”, incheie povestea celalalt Ilie, stefan.

Urmărește-ne pe Google News