ComenteazăDino, un kurd irakian, știa că riscă foarte mult atunci când va încerca să ajungă în UE, prin Belarus. Doar că era disperat să înceapă o nouă viață, așa că a plătit 4.000 de dolari unui intermediar care i-a aranjat o viză și un drum cu avionul până la Minsk.
A ajuns la granița poloneză săptămâna trecută, numai pentru a realiza că este întâmpinat cu garduri de sârmă ghimpată, un zid de militari înarmați și perspectiva de a petrece nopți în șir la tenperaturi sub zero grade.
„E atât de frig…Stăm aici și riscăm să rămânem fără mâncare”, spune bărbatul de 47 de ani într-o discuție cu Financial Times, direct din cortul încropit la frontiera cu Polonia.
„Dacă aș obține o viză pentru Polonia, o viză pentru Germania, aș merge acolo să muncesc”, adaugă el.
Dino și miile de tovarăși de suferință strânși la graniță sunt doar pioni într-o criză despre care UE spune că a fost orchestrată de regimul lui Aleksandr Lukașenko, ca parte a planului de a destabiliza Europa, în semn de răzbunare pentru sprijinul acordat opoziției belaruse.
Criza a debutat de mai multă vreme, dar s-a acutizat săptămâna aceasta, când mii de migranți au încercat să forțeze granița, generând avertismente din partea Bruxelles-ului privind noi sancțiuni pentru Minsk și un răspuns furios din partea lui Lukașenko privind posibila tăiere a gazului rusesc care tranzitează Belarusul în drum spre Europa.
Situația pare fără ieșire. De o parte stau forțele poloneze decise să nu permită intratea în țară, de cealaltă parte stau forțele din Belarus care îi împing pe migranți, iar la mijloc se află aceștia din urmă, încercând să supraviețuiască în pădurea înghețată din iarna estică.
„Nu putem dormi deoarece e foarte frig. O să murim aici”, s-a plâns o femeie din tabăra improvizată, într-o discuție cu jurnaliștii Financial TImes.
Au existat deja cel puțin șase decese, potrivit grănicerilor polonezi, care au însă informații doar despre cazurile din partea lor de frontieră.
„În fiecare familie există o persoană care încearcă să ajungă în Belarus”
În ultimele șase luni, numărul oamenilor care au încercat să intre în UE pe la granița de est a crescut, pe măsură ce Belarusul a permis migranților din Irak, Siria, Somalia sau Yemen să intre pe teritorul său și să călătorească la granița cu Polonia, Lituania sau Letonia.
Cei care au vorbit cu jurnaliștii au relatat povești asemănătoare cu cea a lui Dino. Un muncitor kurd care a ajuns la Minsk acum o săptămână a explicat că irakienii nu puteau obține vize acasă la ei, dar că intermediarii le obțineau de la consulatele Belarusului din alte țări.
Un intermediar kurd care oferea vize pentru irakieni le-a obținut spre exemplu din Turcia. Iar muncitorul kurd a ajuns în Minsk prin Istanbul.
În ciuda dificultăților, ruta a rămas populară. „Pe Facebook, pe rețelele sociale, toți vorbeau despre asta”, spune tânărul. În fiecare familie există o persoană care încearcă să ajungă în Belarus”, adaugă el.
După ce a ajuns în Minsk, a călătorit până la graniță alături de alți migranți, cu taxiul. Dar în pădure, grupul a intrat într-o ambuscadă și oamenii au fost jefuiți, așa că s-au întors în capitala belarusă să se reorganizeze.
În condițiile în care viza mai este valabilă doar câteva zile, omul spune că se simte păcălit de firma intermediară, căreia i-a plătit 3.500 de dolari pentru a organiza călătoria.
„Ne-au zis că ne aduc până la graniță, pe care o putem trece ușor. Dar când am ajuns la Minsk nu a fost așa”, a spus migrantul.
Se simte păcălit și de autoritățile din Belarus. „Guvernul de folosește la graniță ca o armă. Lukașenko ne folosește împotriva UE”, spune el, de la Minsk.
Dino explică că contrabandiștii le cer oamenilor 6.000 de dolari pentru a-i ajuta chipurile să treacă granița.
Unii migranți care au discutat cu Financial Times au spus că taximetriștii belaruși i-au transportat din Minsk până la granița cu Polonia, dar că nu au primit asistență în acest sens de la autorități.
Alți migranți dintr-o tabără aflată alături de orașul Grodno, din Belarus, au relatat însă că poliția belarusă a încercat să direcționeze oamenii, inclusiv să îi împingă spre alte puncte de graniță.
Poliția a încercat chiar să escaladeze criza și să genereze violențe, a spus un migrant.
„Poliția belarusă s-a luptat cu noi și ne-a spus să plecăm în Polonia”, a explicat Binar, un irakian de 25 de ani. „Ești ca o minge de fotbal, între poliția din Belarus și cea din Polonia sau Lituania”, a relatat el.
„Am transportat refugiați de luni de zile. Toată lumea știe ce facem”
Și publicația Moscow Times a trasat drumul migranților spre granița poloneză, zburând alături de ei, într-o cursă de la Istanbul la Minsk.
Zborul a avut loc miercuri, cu o aeronavă Belavia, operatorul național din Belarus, plină de irakieni deciși să ajungă în Europa.
Două zile mai târziu, Belavia a anunțat că nu va mai permite irakienilor, sirienilor au cetățenilor din yemen să zboare din Turcia spre Belarus.
UE a anunțat deja că intenționează să impună sancțiuni operatorilor aerieni care efectuează aceste zboruri, iar agenția Bloomberg a scris că pe lista posibilelor sancțiuni se află compania rusească Aeroflot și cea turcească Turkish Airlines.
Aeroflot a negat acuzațiile, în vreme ce Turkish Airlines a anunțat că nu va mai permite irakienilor, sirienilor și yemeniților să zboare spre Minsk.
Poveștile migranților sunt similare.
Nzar, un profesor de matematică de 24 de ani din Irak a povestit că a plătit câteva mii de dolari pentru a obține viza și biletul de avion spre Minsk.
Vrea să treacă granița în UE pentru a se reuni cu prietena sa și cu cei doi frați aflați deja în Germania. „Am renunțat la tot pentru a-i revedea. Și nu am de gând să mă întorc acasă. O să campez toată noaptea dacă e nevoie”, a spus el.
Ca el sunt miile de migranți care au ajuns la graniță pe exact aceeași rută.
O membră a echipajului Belavia a relatat jurnaliștilor că a observat mai mulți pasageri din Siria și Irak începând din vară.
A glumit că de atunci a devenit un „secret cunoscut de toată lumea” faptul că companiile aeriene transportă „turiști” care vor să treacă granița în Europa.
„Am transportat refugiați de luni de zile. Toată lumea știe ce facem. Toți urmărim știrile. Dar asta este politica. Nu avem ce să facem”, a spu ea jurnaliștilor Moscow TImes.
„Chiar dacă 100 de oameni vor muri aici, oamenii noștri nu vor pleca înapoi”
Binar și-a părăsit casa din nordul Irakului acum o lună, ajungând întâi la Bagdad, apoi la Damasc, în Siria, unde o firmă i-a obținut o viză spre BElarus și un bilet de avion.
Până acum a încercat de șase ori să traverseze frontiera în Polonia. De fiecare dată a eșuat.
Anna Dabrowska, de la Grupa Granica, o organizație care încearcă să îi ajute pe migranți, a avertizat că situația din tabere este disperată.
„Ce trăiesc oamenii este o catastrofă. Nu au acces la mâncare, apă sau medicamente”, a spus ea.
„Avem mărturii de la refugiați (din Belarus) despre cum sunt bătuți, alergați cu câini. De partea cealaltă a graniței este armata poloneză și poliția, care de asemenea nu evită violențele”, spune ea.
Autoritățile de la Bagdad au anunțat că intenționează să organizeze zboruri pentru a-i re-aduce în țară pe irakienii din Belarus.
Dar Binar nu are de gând să renunțe la încercarea sa de a ajunge în Europa.
„Chiar dacă 100 de oameni vor muri aici, oamenii noștri nu vor pleca înapoi. Pentru că nu mai vrem viața cea veche, vrem una mai bună”, spune el.