ComenteazăPini, un sat ce aparţine de comuna Victor Vlad Delamarina, din judeţul Timiş, aşteaptă de aproape 50 ani curentul electric, iar acum, când majoritatea celor care aveau gospodării au plecat, aici mai respirând doar trei suflete, uliţele sunt luminate. În Pini mai locuiesc trei oameni: o bătrână care este singurul locuitor permanent, un om care cultivă pământul și un altul care are grijă de gospodării.
”Am copilărit aici până la şase ani. Terenurile pe care s-a format satul au aparţinut unor moşieri, Stoicu şi Pascu, care le-au vândut, în 1947, celor zece familii de maghiari veniţi din Harghita, din localitatea numită atunci Lunca de mijloc, în Banat pentru o viaţă mai bună”, spune, pentru renasterea.ro, Tiberiu Tanko, omul care zilnic se reîntoarce pentru câteva ore în sat cu treburi.
În localitate din Timiş mai sunt acum aproximativ zece case, dintre care unele sunt vizitate de urmaşii familiilor care au locuint cândva în Pini, iar acum sunt stabiliţi la Lugoj.
”Erau oameni săraci. În Harghita, singurele surse de venit erau creșterea vacilor și cultura cartofului. O familie chiar a venit cu casa din bârne pe tren și a remontat-o aici. Tata a venit aici când era mic, mama s-a născut în sat. Când eram mic stăteam seara cu lampa de petrol, iar hainele erau călcate cu fierul încălzit cu jar. Nu era școală, iar copiii făceau lecții în limba maghiară cu o mătușă de-a mea. Nu era dispensar și nici biserică sau cimitir. Era însă cămin cultural, chiar la mine în grădină. L-au făcut oamenii, cu scenă, unde evoluau muzicanții. Erau spectacole. Din păcate, comuniștii l-au dărâmat, iar cărămida au folosit-o ca să ridice dispensarul de la Victor Vlad Delamarina”, mai spune Tiberiu Tanko.
”Singurul locuitor permanent este o mătușă de-a mea. A venit aici când era copil. Acum are 84 de ani”, adaugă Tiberiu Tanko.
Foto: renasterea.ro