În luna decembrie, cei patru frați din comuna Glina, de o frumusețe cum rar îți este dat să întâlnești, și-au îngropat părintele patern. Nu au avut bani pentru înmormântare, iar tatăl lor a fost dus la groapă din mila unui preot din satul vecin și cu ajutor financiar din partea nașului celor patru copii, care a fost, de altfel, și cel mai bun prieten al tatălui lor.
La vremea respectivă Libertatea v-a prezentat condițiile vitrege în care trăiesc Andreea (14 ani), Alexandru (12 ani), Adina (10 ani) și Maria (8 ani). Impresionați de trista poveste a micuților, foarte mulți oameni și-au dorit să le ofere o mână de ajutor. Au primit hăinuțe de care s-au bucurat foarte tare, mai ales că fiecare dintre ei avea doar câte un schimb, au primit rechizite, au avut lemne pentru a încălzi casa întreaga iarnă, iar de Crăciun au avut pe masă ce n-au sperat vreodată. Dacă până atunci, copii își făcea temele la lumina lumânării, pentru că nu aveau nici o sursă de curent electric, acum, ajutați de proetul care le-a înmormântat tatăl, au reușit să tragă și curent.
”Ne-a ajutat lumea și suntem recunoscători pentru asta. Copiii aștia au și ei acum haine de schimb, au un televizor la care pot urmări un film sau un desen animat, au cărți de citit și sunt tare mulțumiți”, ne spune Cristina Asăvoie, mama celor patru ”păpuși”. Femeia recunoaște însă că lipsa unui venit lunar din care să le poată asigura copiilor cele necesare, rămâne o mare problemă. Singurii bani care le intră în casă, lunar, sunt alocațiile celor patru copii… adică puțin peste 300 sute de lei. Dacă ar putea, Cristina ar merge la muncă, însă asta ar însemna să-și lase copiii singuri acasă.
Și a făcut o dată acest lucru, pe vremea când îi trăia soțul, dar după o săptămână, Adina, a treia născută, a avut un accident grav de mașină din care cu greu a scăpat. De atunci, femeia a realizat că nu-i mai poate lăsa singuri, mai ales că acum ea le este și mamă și tată. Încearcă pe cât posibil să fie tare și să se impună în fața celor patru copii, dar are momente când simte că o lasă puterile. Însă după o porție zdravănă de plâns, cu ajutorul căreia se descarcă, se scutură și o ia de la capăt.
Mai are însă un gând care o frământă. Acela că cei patru copiii ar putea ajunge pe străzi sau ar putea fi despărțiți în cazul în care ea ar păți ceva. ”Mă tot gândesc în ultima vreme cum să fac să pot cumpăra căsuța asta în care stăm de opt ani. Să aibă și ei ceva al lor, să știe că pot închide ușa și nu poate intra nimeni peste ei. Dacă eu mor, ei ajung pe străzi…. pentru că nu au nimic al lor. Iar gândul asta mă omoară. De aceea trebui să fac într-un fel să cumpăr casa aceasta în care locuim din mila unui prieten”, adaugă femeia cu ochii în lacrimi.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro