ComenteazăPărul Ionelei se odihnește pe spate și pare greu de îmblânzit, după baie. Poartă zi și noapte o căciulă groasă sub care și-l ascunde. Acum și-a dat și cu balsam ca să-l descurce mai ușor. „Am avut părul și mai lung, până aici (și arată până la genunchi). Mi-a crescut în doi ani, dar îngrijit ca lumea”, spune femeia. Are 30 de ani și stă pe stradă, mai mult în zona Gării de Nord.
Am crescut pe stradă
Când a ieșit de la duș, înfășurată toată într-un prosop, aducea cu un copil de 10 ani. E doar piele și os. Hainele îi pun câteva kilograme în plus. Așa fragilă, a rezistat pe nemiloasele străzi din București ani de zile.
„Practic, eu am fost crescută pe stradă. Am crescut într-un cămin, nu am fost crescută de părinții mei. Stând într-un centru de plasament, am văzut multe. Și am știut cum să am grijă de mine”, spune femeia.
Și când stai pe stradă, igiena nu e chiar o prioritate. În plus, tocmai aspectul neîngrijit îți aduce bani de-o pâine, când cerșești.
Înainte să vină la dușul social din Mitropolit Filaret, Ionela mai mergea la Băile Grivița.
„Am neglijat sănătatea și altele. Dar nu spălatul. Mergeam cam de două ori pe săptămână”.
La dușul social a cunoscut-o pe Amalia Trandafir, coordonatoarea centrului înființat de Direcția Generală de Asistență Socială, și a venit constant în cele două săptămâni de când s-a deschis serviciul.
„Ne-am văzut de trei-patru ori și am comunicat foarte bine. Asta ne-am dorit, ele să vină să ne cunoască și ușor-ușor să dezvoltăm cât mai multe lucruri pentru ele aici. Inclusiv pe partea de zi, vreau să facem cu terapie prin artă, divertisment, tot ce se poate, încât ele să-și ocupe timpul altfel și să aibă un loc unde să se simtă în siguranță”, spune Amalia.
Pentru că le întâmpină pe multe dintre beneficiare, aude povești de viață greu de închipuit. Destine care par încă de la început fără nicio șansă. Ca și al Ionelei.
Cu copilul de trei luni, pe stradă
Femeia a ajuns pe stradă după ce a plecat de la centrul de plasament. S-a întors acasă la 18 ani, însă soțul mamei ei a încercat să o violeze. A preferat strada. Acolo a început și o relație și a rămas însărcinată.
„Am mai stat pe stradă, când copilul meu avea trei luni. N-aveam unde să stau, mama mea nu era în București și eu, ca să nu stau cu nenorocitul ăsta… Atunci m-am îmbolnăvit cel mai tare. Eu stăteam în maiou și puneam hainele mele pe copil”, își amintește. Copilul este într-un centru acum. Pe stradă a început și să se drogheze, sperând că asta o va scăpa de suferință.
„Nu-mi mai doresc nimic. Nu mai am viață. Cât o să mai trăiesc? Un an-doi? Ce să-mi doresc?”
Mii de oameni trăiesc pe stradă în Capitală
Potrivit datelor Primăriei Capitalei, anul trecut au fost identificate 1.084 de persoane fără adăpost în București. Organizațiile neguvernamentale estimează un număr mult mai mare de oameni ai străzii: 5.000. Cert este că nu există un recensământ exact.
„În perioada stării de urgență, la nivel de București, au fost cazate doar de Primăria Capitalei, prin Direcția Generală de Asistență Socială, 500 de persoane, în centrele noastre plus patru hoteluri închiriate”, spune Mihai Iacoboaia, șeful Serviciului Urgențe Sociale.
Viața pe stradă e mai grea dacă ești femeie. De aceea au luat decizia de a înființa acest duș social și centrul de noapte exclusiv pentru femei. Acestea pot dormi aici în fiecare noaptea, în limita locurilor disponibile: 25 de paturi.
Ierni grele, trecute cu o pătură
Cristina, o tânără de 26 de ani, a venit pentru prima oară la duș. Echipa de intervenție a adus-o cu mașina. Femeia își dezvelește picioarele arse în copilărie și cerșește, undeva în zona Unirii. Este din Suceava de loc, dar a fugit acum mulți ani de acasă, fiindcă nu se mai înțelegea cu ai ei. Ierni la rând a locuit prin casele părăsite ale Bucureștiului.
„Am stat pe stradă, cu o pătură, mai pe scara de bloc. Mai sunt oameni care se comportă urât, alții care au suflet în ei și vorbesc frumos”.
Îi spune Amaliei că i-a plăcut la duș. „A fost frumos, nimic de zis”, e modul ei de a-i mulțumi. A probat mai multe perechi de blugi curați și și-a ales și un pulover pe gât, ca să-i țină de cald. Se simte un alt om. Baia caldă i-a schimbat și starea de spirit.
„Aveți cumva o gentuță, să-mi pun lucrurile?”, cere femeia. Va primi și o altă haină groasă și încălțări, toate donate și colectate de Direcția de Asistență Socială.
Cristina promite că va veni să doarmă aici noaptea. „Să am unde să stau, să fie liniște, să fie căldură. Să am și eu unde să pun capul jos”, e dorința Cristinei.
Adăpost sau haine groase
Asistenții sociali cred că cele 25 de locuri disponibile se vor ocupa toate când va fi mai frig. Din experiența lor, pe timp de iarnă, adăposturile sunt mai solicitate decât vara. La centru sunt primite persoanele care nu sunt în stare de ebrietate sau sub influența drogurilor. Femeile care rămân peste noapte trebuie să facă testul rapid pentru COVID-19.
„Nu ne permitem să intrăm în carantină”, spun asistenții sociali.
Unii refuză să vină în centru și când este ger. „Sunt oameni care nici nu-și părăsesc vreodată locul acela. Mulți știu și legea și cunosc că nu pot fi obligați să vină în centru. Noi încercăm să-i convingem măcar pe timp de noapte să stea aici”, mai spune Mihai Iacoboaia de la Serviciul Urgențe Sociale.
Acestor oameni trebuie să le ofere asistență pe stradă. „Avem beneficiari pe la care trecem și de două ori pe zi, mai ales în condițiile meteo grele, trecem cu un ceai, o supă caldă. Nu-i putem lua din stradă nici dacă sunt minus 10 grade, în schimb le putem oferi o geacă groasă, bocanci, o pătură, le putem oferi toate astea în stradă”.
Oricum, în București nu există loc pentru toți oamenii fără adăpost. La nivelul sectoarelor pot fi adăpostiți 180 de oameni, iar Direcția Generală are în jur de 500 de locuri.
De pe stradă, îngrijitor într-un centru
Și bărbații vor avea un duș social în curând, în șoseaua Viilor, unde funcționează deja un centru. „Noi ne-am obișnuit cu lucrurile astea, ni se par de la sine înțelese. Dar un duș înseamnă pentru mulți un mod de a-și recăpăta demnitatea”, mai spune Mihai Iacoboaia.
Femeile care au venit până acum la dușul social aveau între 40 și 65 de ani. Motivele pentru care au ajuns pe stradă sunt diverse.
„Poate începe totul de la un șoc, un divorț, o decepție. S-au căsătorit și casa era doar a unuia dintre ei. Și atunci ajung în diverse situații, lipsa unui loc de muncă, certurile dintre părinți și copii, sunt diverse situațiile. Am avut caz că fiul l-a dat afară din casă chiar în momentul în care i-a trecut apartamentul pe numele lui”, mai spune acesta.
Adesea, oamenii de pe stradă sunt tinerii ieșiți din centrele de plasament. Un cerc vicios. Dintr-un serviciu social în altul. În cazuri rare, acest cerc se închide.
„Am angajat ca necalificat un tată care era pe stradă cu soția și cei doi copii. Ambii părinți proveneau din sistem. Noi avem deficit de personal, avem nevoie de angajați”.
Centrul primește, de asemenea, donații în produse și haine.
Oamenii străzii pot căuta adăpost, în București, la următoarele centre:
- Complexul Integrat de Servicii Sociale pentru Adulţi Sf. Ioan, de pe bulevardul Theodor Pallady, nr. 64,
- Adăpostul temporar Odesa, pe Calea Șerban Vodă, 164-168
- Adăpostul pentru femei de pe strada Mitropolit Filaret, 41A
- Centrul de Urgenţă pentru Persoane fără Adăpost – șoseaua Odăi, 3-5
- Adăpostul Social de Urgenţă pentru persoane adulte – șoseaua Pantelimon
- Adăpostul de noapte – aleea Ţibleş, 64
- Asociaţia Casa Ioana – șoseaua Olteniţei, 39-41.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!