ComenteazăÎntr-un articol publicat în ziarul american The New York Times, Nguyen vorbește despre ce trebuie să învețe americanii, și lumea, din criza provocată de coronavirus și ce trebuie să se schimbe.
În articolul pentru NYT, autorul romanului „Simpatizantul” vorbește despre cum ideea de S.U.A., așa cum există ele azi, va dispărea.
E vorba și despre cum se percep americanii pe sine, acel idealism și narcisism care le hrănesc toate acțiunile, dar și influența pe care o au asupra restului lumii.
„Ceea ce va muri după Covid-19 este mitul că suntem cea mai tare țară din lume, o convingere răspândită chiar și printre cei săraci, marginalizați, în situații precare, care trebuie să creadă în propriul lor americanism pentru a supraviețui, dacă pe altceva nu se pot baza.”, sună pledoaria scriitorului.
Viet Thanh Nguyen face o paralelă între coronavirus, care afectează fizic cetățenii, și boala de la nivelul societății, ale cărei simptome sunt inegalitatea, superficialitatea, egoismul și consumerismul.
Simptomele acestea sunt demult prezente în societate, spune Nguyen, dar au fost ignorate până acum, mascate de entuziasmul tipic narcisismului american, acea convingere că americanii sunt singurii excepționali și care seamănă, de fapt, cu semnele care prevestesc un atac de cord.
Ce ne-a arătat această criză e că, deși toți suntem la fel de vulnerabili în fața bolii – chiar și corporațiile sau cei bogați – guvernul nostru prioritizează protejarea celor mai puțin vulnerabili.
Scriitorul face apel la empatia cititorilor. Senzația de întemnițare pe care o trăiesc cetățenii în timpul carantinei, izolați la domiciliu, îi poate ajuta să înțeleagă mai bine cum se simte de-adevăratelea să fii în închisoare.
E vorba despre închisorile adevărate, unde acum sunt închiși oameni care nu sunt protejați de coronavirus. E vorba despre taberele de refugiați și centrele de detenție pentru imigranți care sunt închisori de facto (în practică). E vorba despre închisoarea economică impusă de sărăcie și de precaritate, în care un salariu care nu mai vine poate să însemne pierderea casei și boală, în condițiile în care să nu ai asigurare medicală înseamnă moarte sigură.
Dușmanul nostru nu vine din exterior, ci din noi înșine. Dușmanul nostru adevărat nu este virusul, ci răspunsul nostru la el – un răspuns care a fost deformat și deteriorat de inegalitățile structurale din societatea noastră.
O criză naște întotdeauna frică și ură, mai crede Nguyen. Scriitorul americano-vietnamez subliniază că deja există manifestări rasiste împotriva asiaticilor și americano-asiaticilor din cauza „virusului chinezesc”.
Nguyen crede, însă, că americanii pot alege: fie acceptă o lume a diviziunii și sărăciei, în care cetățenii trebuie să lupte unul împotriva celuilalt pentru resursele puține sau pentru oportunități, fie își vor imagina un viitor în care societatea e definită de cât de bine își îngrijește bolnavii, săracii, vârstnicii și pe cei altfel.
În final, scriitorul vede în evoluția crizei Covid-19 modelul de desfășurare al unei povești din filmele americane, de la Hollywood.
Așa cum supereroul american, șovăitor și neîncrezător în primul act, face alegerea bună în momentul de cotitură, așa și americanii în situația actuală trebuie să ia deciziile potrivite.
Decizie potrivită, spune autorul, nu este aceea ca nu doar că învinge coronavirusul acum, care e un personaj negativ episodic care se poate reîncarna în diverse forme, ci pentru a distruge definitiv răul din miezul societății.
Articolul din NYT semnat de scriitorul Viet Thanh Nguyen face parte dintr-o serie a secțiunii de opinie a ziarului american numită „The America We Need” (America de care avem nevoie).
Viet Thanh Nguyen s-a născut în 1971 în Vietnam și a emigrat în S.U.A. alături de familia sa în 1975. În prezent, locuiește în statul California. Este scriitor și profesor la Universitatea Southern California. În presa americană, scrie pentru The New York Times și The Los Angeles Times. În 2016, a câștigat Premiul Pulitzer pentru romanul „Simpatizantul”.