ComenteazăTotuşi, oamenii în vârstă au tendinţa de a fugi de izbânzile tehnicii. Şi nu pentru că le-ar fi imposibil să turtească nişte taste. Ci pentru că sunt nostalgici, împlântaţi în lucruşoarele lor, pe care le au de pe vremea războiului din Vietnam.
În semn de protest că i-am adus pe cap un telefon mobil şi i-am desfiinţat fixul, bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, refuza să care celularul cu ea în afara casei. Îi explicam că taman ăsta e rostul lui. De câte ori n-am căpiat sunând-o insistent, temându- mă că şi-a rupt gâtul! Plecam la ea cu ce aveam pe mine, îngrozită că o găsesc fără suflare. Când colo, tocmai se întorcea ţanţoşă din oraş, împachetată în haina ei de astrahan – de care era foarte mândră, deşi îi spusesem clar că, în zilele noastre, nici mielul de Astrahan nu mai poartă blană de astrahan.
O întrebam de ce nu răspunde la mobil şi îmi spunea că n-a putut, logic, deoarece ea lasă celularul acasă. I-am mai explicat încă o dată la ce se referă conceptul de telefon mobil. Dar a scuturat din buclişoare şi a zis că de-aia e făcut telefonul, ca să stea acasă.
O prietenă mi-a povestit că tataie al ei urăşte visceral telecomanda. Şi că, de câte ori cineva îi aduce aminte că nu mai e nevoie să-şi plimbe cocoaşa până la televizor, ca să-l dea mai tare sau mai încet (de obicei, mai tare, fireşte), el spune că telecomanda e o porcărie. Că lumea s-a învăţat să nu-şi mai mute fundul nicăieri, că or să inventeze ăştia, mâine-poimâine, o telecomandă şi ca să chemi wc-ul la tine, nu să te duci tu la el. “Lasă, scumpa lu tataie, că vă las să-mi faceţi copârşeu cu telecomandă când oi crăpa!”.
Când i-am dăruit unei mătuşi un robot de bucătărie şi i-am aruncat maşina de tocat la gunoi (fiindcă avea o sută de ani şi ruginise), era să mă omoare, fără să clipească – deşi, de obicei, clipeşte cu viteza acelor de la maşina de cusut. A trebuit să scot urgent rabla din găleata de gunoi şi să i-o dau înapoi.
Deci, fraţii mei, înainte de a spune că suntem sclavii tehnicii, aduceţi-vă aminte ce-a făcut bunica voastră când i-aţi dăruit un aspirator. Exact: vi l-a dat înapoi, că ocupa prea mult loc şi nu mai avea unde să-şi pună colecţia de măturici.
(…) Că lumea s-a învăţat să nu-şi mai mute fundul nicăieri, că or să inventeze ăştia, mâine-poimâine, o telecomandă şi ca să chemi wc-ul la tine, nu să te duci tu la el.