Din când în când, atunci când te scuturi de binecuvântarea că ai ajuns să te-nvârţi în lumea celor cu vuitoane şi cu apariţii la televizor mai dese decât drumurile la baie, îţi aduci aminte că tare-i greu să lucrezi cu vedete. Că, atunci când le stai în preajmă, trebuie să fii vigilent ca o panteră, să depistezi printre spusele lor câte-un adevăr demn de consemnat, iar atunci când l-ai prins din zbor, să-l consemnezi cu martori, ca pe o informaţie pentru DNA. Ştiu, ştiu, veţi sări în sus, argumentând tot cu plângerile vedetelor, care se văicăresc că presa le pune în gură cuvinte pe care ele nici nu le-au gândit. Dar mie, în ultima vreme, mi se întâmplă alarmant de des ca oameni cu care am stat de vorbă având între noi un reportofon să-mi spună că le pare rău, dar nu mai doresc să public ce au zis ei acolo.
În majoritatea situaţiilor, ştiind că sunt într-o poziţie dezavantajată, abordarea se face mieros. “Nu ştiu, dragă, cum faci tu, că ţi-am spus şi lucruri pe care nu le ştie nici mama, eşti extraordinară”. Apoi trecem la prietenia noastră profundă, înfiripată de la prima întâlnire de lucru, din pricina căreia mi-au încredinţat secrete preţioase, pe care în nici un caz nu le vor apărute în presă, că nu degeaba au pomenit-o pe mama, mama lor e bătrână şi cine ştie ce-ar putea păţi dacă ar afla ce nu e de aflat. “Asta ţi‑am spus doar aşa, pentru tine, că m-ai întrebat, dacă miai fi dat întrebările pe mail, nu aş fi scris una ca asta”, (dar ei n-au vrut în nici un caz să primească întrebările în scris, fiindcă li s-a părut prea complicat să-şi scrântească degetele scriind pagini întregi…), continuă ei, explicându-ţi că ţie ţi-ar spune orice, ca unei bune prietene, dar astea nu sunt pentru presă, fiindcă oamenii sunt răi şi nu-nţeleg, iar ei s-au săturat să fie judecaţi pe nedrept, ah, ce grea e viaţa de vedetă!
Cealaltă fiţă la modă printre staruri şi steluţe este “înainte să publici pozele, poate le retuşezi niţel, uite, să-mi scoţi pungile astea de sub ochi, pe care le accentuează lumina de la bliţul tău, ele nu sunt aşa în realitate”. Sau “Nu mă poza din partea asta, că celălalt este profilul meu bun”, de parcă atunci când merg pe stradă sau fac playback pe o scenă, pot să stea împăiate numai dintr-o parte, arătând “profilul cel bun”, noţiune pe care n-aş fi auzit-o niciodată dacă n-aş fi fost, cum spuneam la început, binecuvântată. Cu o meserie nobilă, în care întâlneşti atâtea personalităţi, indivizi, personaje, vedete, starlete…
Cealaltă fiţă la modă printre staruri şi steluţe este “înainte să publici pozele, poate le retuşezi niţel”…