Editorial | Cutremurul și obsesia națională

M-a blestemat cineva odată, într-un aeroport. Era un guru dintr-ăsta care propovăduia ceva. N-am îndesat bani în cutia milei sale, ca atare mi-a explicat detaliat că “arză-te-ar focul”. În spiciul lui era vorba despre cum vom crăpa cu toţii în urma unui cutremur, dacă nu-L îmbrăţişăm pe Domnul. Şi, mai ales, dacă nu facem donaţii pentru cei care duc în lume cuvântul Lui – cum ar fi el, de exemplu, un papiţoi cu cămaşă lungă şi sandale scurte. Scutura o biblie sub nasul meu şi spunea prostie după prostie, inclusiv că Iisus e personajul principal al Vechiului Testament. L-am întrebat cine este, în acest caz, protagonistul Noului Testament, cumva Ţarul Nikolai?
În orice caz, mi-am adus aminte de faza asta în aceste săptămâni de foc, în care strechea cutremurelor a lovit burta ţării. La mine-n bloc, cum cheamă cineva liftul, cum ies toţi urlând din casă, cu părul măciucă. Cutremur, cutremur! Asta pentru că nu mai auzi altceva la TV. În România prezentului, Richter e mult mai cunoscut decât Ponta. Isteria a atins inclusiv parterele, deşi până acum ăştia erau liniştiţi, că la o adică ieşeau din casă cu două încordări de craci.
La TV, burtierele sunt îndopate de tragice cutremure de 1,8 grade. Oameni care până anul trecut erau siguri că Mercalli e portarul de la Internazionale Milano ştiu, mai nou, să-ţi explice pe îndelete diferenţa dintre el şi răutăciosul de Richter. Ceea ce uită să precizeze alarmiştii din televiziuni e că pământul se scarpină zilnic dintotdeauna, doar că acum s-a mai găsit un subiect care să ţină lumea în faţa televizorului, cu ochii cât gogoşile.
În acest sens, am văzut într-o zi un bou… mă scuzaţi, am văzut într-o zi un domn care ne avertiza că trebuie să avem la îndemână un trusoi cu cele necesare, în cazul în care se face blocul praf în capul nostru. Deci dacă nu înghiţim gutuia pe loc, deduc eu că e bine ca acolo, în cuibuşorul de sub dărâmături, să avem asupra noastră un bax de apă, o paporniţă cu conserve, zece lanterne, baterii de rezervă, telefonul mobil încărcat cu toate liniuţele, un bax de hârtie igienică, o cutie de scobitori (conservele conţin multe lucruri aţoase), o periuţă de dinţi, o pastă recomandată de asociaţia medicilor stomatologi, un stick pentru internet, precum şi o tabletă de unde vom putea afla, din statusurile de pe Facebook, la ce oră şi în ce zi ne scoate cineva de-acolo.
Oameni care până anul trecut erau siguri că Mercalli e portarul de la Internazionale Milano ştiu, mai nou, să-ţi explice pe îndelete diferenţa dintre el şi răutăciosul de Richter.

Urmărește-ne pe Google News