Editorial de ALICE NĂSTASE Buciuta: Cronica unui divorț anunțat

Aşa că am extras din bugetul cel împuţinat de magia sărbătorilor sfinte câteva sute de lei, pe care le-am investit într-o pereche de ochelari, numai buni de aşezat pe nasul cel frumos al consortului. Evenimentul a preschimbat ziua în sărbătoare.
Recent reîmproprietărit cu simţul văzului, ortacul inimii mele a început să se minuneze în faţa frumuseţii florilor din grădină, a culorilor tablourilor de pe pereţi şi a clarităţii cuvintelor şi imaginilor din cărţi şi computere. “Ce bine văd!”, s-a crucit el, bucuros, dornic să desluşească tot mai multe amănunte peste care sărise în ultimii ani.
L-am văzut însă pălind şi amuţind politicos când s-a uitat la mine. “Tu eşti?”, m-a întrebat cu glas stins şi, deşi avea ochelarii-minune pe nas, mi-a pipăit obrazul cel brăzdat de riduri şi pistrui ca şi cum ar fi fost orb pe mai departe. Am priceput atunci că el credea că sunt la fel de tânără şi fragedă ca atunci când ne-am luat.
Că silueta – vorba vine! – din ce în ce mai rotundă care i se plimba prin faţa ochilor chiori păstrase în imaginaţia lui caracteristicile doamnei tinere de care se îndrăgostise cândva. Şi că ochelarii cei duşmănoşi l-au făcut să-şi zărească ultimii ani derulându-se repede, ca-n filmele acelea pe care oamenii le văd când sunt în pericol de moarte.
Există psihologi care te pregătesc pentru când vei avea un copil şi ţi se va schimba viaţa. Pentru cei care se lasă de fumat sau de băut, pentru cei părăsiţi sau trădaţi, există tot soiul de consilieri, care mai de care mai iscusiţi şi dispuşi să-ţi explice că viaţa se schimbă. De ce nu ne pregăteşte nimeni pentru clipa când ne aşezăm ochelarii pe nas şi ne trezim, dintr-odată, puşi faţă în faţă cu mutra şifonată de ani a consorţilor?
Armonia familiei noastre s-a terciuit de tot. El doarme cu ochelarii pe nas, pentru că-i adoră, căci i-au redat tinereţea vederii. Ăstimp, eu mă culc machiată şi cu gene false, stând nemişcată ca-ntr- un sarcofag, iar pe sub pijama îmi pun un corset. De dormit nu mai dorm, dar de visat, visez acelaşi vis: să-i sparg ochelarii şi să revenim la liniştea înceţoşată de mai înainte. Altfel, ne pândeşte un divorţ groaznic, datorat insomniilor şi dioptriilor.

Urmărește-ne pe Google News