Editorial de Alice Năstase Buciuta | Dar nu-i nimic, sunt consolat de mic

O călătorie de la estul la vestul ţării e un prilej să înnebuneşti de furie văzând cum îţi zdrăngăne maşina în gropile care se iţesc pe neaşteptate chiar pe autostradă – bucăţile alea amărâte de autostradă, câte sunt şi ele.
O ocazie bună să te apuce pandaliile când eşti cazat, pe bani dodoloţi, într- un hotel fiţos care nu are lift, deci unde trebuie să-ţi urci bagajele şi copiii în braţe până la etajul trei (asta mi s-a întâmplat la Hotelul Boavista din Timişoara).
O şansă rară să lăcrimezi de emoţie când vezi Dunărea sclipind dumnezeieşte la Orşova. O oportunitate să continui să lăcrimezi de disperarea că nu găseşti locul unde să opreşti să facă pipi copiii şi, dacă se poate, să facă şi şoferul care- a turnat pe gât câteva cutii de Burn, ca să reziste mai bine cursei cu obstacole constând în căruţe, câini, vaci, cai scăpaţi din căpăstru, turme de oi aflate într- o transhumanţă postmodernă pe drumurile naţionale, proşti beţi călare pe bicicletă.
O împrejurare norocoasă în care să vezi rândurile de viţă-de-vie însorite de la Segarcea, în capătul cărora se iţesc cuiburi ţanţoşe de trandafiri în culoarea soiului de vin ce va naşte din rodnicia toamnei. O circumstanţă prielnică să te cruceşti de cât de proaste şi de rare sunt indicatoarele, de cât de des se încalcă regulile de circulaţie, cât de mulţi mârlani accelerează când încerci să-i depăşeşti, doar aşa, ca să-ţi facă în ciudă şi eventual să te omoare.
Dar recunosc că m-a uimit cel mai tare mândra metropolă Craiova, în care pe fiecare indicator era scrisă o direcţie, adresă sau denumire având alături şi traducerea în limba lui Shakespeare. Pe indicatorul către centru scria mare, Downtown, de parcă s-ar fi bulucit englezii şi americanii la poarta Băniei şi-ar fi stat să dea buzna care încotro, cu mâna pe portofel şi ochii pe indicatoarele rutiere.
În faţa tribunalului scria The Courthouse, iar semnul către primărie arăta clar, pe olteneşte, către City Hall… Muicăăă, ce nebunie!, m-am minunat citind, apoi mi-am îndesat uimirea într-un simplu, concis şi românesc wow… Şi mi-am amintit iarăşi de cântecul lui Guess Who: Dar nu-i nimic, sunt consolat de mic. Nu ne-am născut în locul potrivit… Isnt, it?

Urmărește-ne pe Google News