Editorial de Alice Năstase Buciuta | Doar de scuipați și nu de gloanțe

Aşa facem şi cu vedetele, pe care le jelim cu aceeaşi îndârjire pe care am pus-o, anterior, în bătăile de joc. A fost nevoie să moară Michael Jackson ca să ne oprim să râdem pe seama nasului lui scâlciat în operaţii şi-i adorăm, postum, pe Robin Williams şi Philip Seymour Hoffman, ale căror nume nici nu ştiam să le scriem înainte ca ei să-şi pună laţul sau drogul de gât. Şi mai că-ţi vine să zici că bine au făcut Laura Stoica, Mălina Olinescu şi Mădălina Manole că au murit, că altfel nu pupau în veci câte un omagiu înlăcrimat la ore de maximă audienţă.
Luată de frisoanele momentului, ajung chiar să mă gândesc că poate doar dacă s-ar întâmpla ceva zguduitor într-o redacţie, cititorii şi jurnaliştii băştinaşi ar lua oleacă mai în serios şi presa de la noi, uitând că mogulii marilor foste sau viitoare foste trusturi sunt la mititica, şi că-n multe redacţii se aduc ştirile “pe surse”, şi că “sursele” sunt adesea ofiţeri acoperiţi, că articolele colcăie de “repercursiuni”, “vroiam”, “aşează” şi virgule între subiect şi predicat, că dacă-i vorba despre vreun client care-şi plăteşte publicitate, poate să şi violeze pe cineva, că n-o să-l înfiereze nimeni. Eu sunt de 20 de ani în presă şi am tolerat toate astea, în plus, modestă, n-am reuşit să iau decât doi scuipaţi şi o cafteală, de la nişte “personalităţi” pe care poliţia nu le-a sancţionat niciodată.
Şi după ce Talismanii de tristă amintire şi jalnice maniere ne‑au scuipat pe mine şi pe Simona Catrina, şi-au cumpărat un sfert de pagină de reclamă color lângă rubrica noastră zilnică din ziar, iar când noi două am protestat, patronul ne-a spus: “Da ce, banii lor nu-s buni?”
Colegii mei academicienii spun toţi “Je suis Charlie”. Cu conştiinţa mea estică, atinsă numai de scuipaţi şi nu de gloanţe, eu spun că nu-mi permit, încă, să fiu. Dacă ar fi intrat teroriştii la noi în redacţie, eu doar i-aş fi întrebat, doctă, precum Guliţă din Coana Chiriţa: “Quest ce que vous voulez?… Omorision?”.
Luată de frisoanele momentului, ajung chiar să mă gândesc că poate doar dacă s-ar întâmpla ceva zguduitor într-o redacţie, cititorii şi jurnaliştii băştinaşi ar lua oleacă mai în serios şi presa de la noi.

Urmărește-ne pe Google News