E drept că doamna designer era cam lăbărţat aşezată pe şezlong, iar imaginea nu era dintre cele mai artistice. Dar comentariile publicaţiei cu pricina nu se legau de poziţia neelegantă în care femeia se prăvălise pe spătar, ci de vârsta care, pasămite, nu i-ar mai fi permis extravaganţa de a-şi expune silicoanele în văzul aparatelor de fotografiat. Totuşi, exact în acelaşi timp, celelalte coperte de reviste ale întregii lumi se înghesuiau să o arate pe Sharon Stone pozând nud la 57 de ani.
Numai că supratitlurile asociate cu imaginea divei din “Basic Instinct” nu erau pe nicăieri mirate sau revoltate de vârsta la care s-a comis despuiala, ci încântate şi extaziate: Frumuseţe! Splendoare! Artă! Perfecţiune! Tinereţe fără bătrâneţe!… erau doar câteva dintre zorzoanele stilistice adăugate imaginii trupului arătat fără nici o batistuţă pe el – doar cu o pereche de pantofi scumpi şi nişte mărgele de firmă. E drept că fotografiile duduii Sharon, preluate din pictorialul făcut pentru revista Harpers Bazaar de septembrie 2015, arătau un trup perfect, lucios, masat şi bronzat, cu acelaşi adaos de silicoane, dar probabil cu mult mai multe ore petrecute în sala de sport.
Nu e prima dată când simpatiile noastre alunecă în generalizări ieşite din ţâţâni. În opinia întregii planete, ridurile lui Robert Redford îi dau marelui actor un aer distins şi elegant, în timp ce câte un artist de pe la noi, surprins în poze fără ochelari de soare şi, eventual, după vreun spectacol încheiat târziu în noapte, e descris ca pungit şi buhăit la faţă.
Pierce Brosnan şi tâmplele lui lăsate puţin încărunţite de către un hair-stilist priceput e chipeş, grizonat şi elegant, în timp ce domni de pe la noi care şi-au vopsit părul sunt consideraţi căniţi şi caraghioşi sau, dacă au refuzat să caute prin sticluţe culoarea de odinioară a părului, sunt catalogaţi drept moşuleţi cu păr cărunt.
Adolescentele pot să jure că Justin Bieber arată a intelectual sexy cu ochelari, în vreme ce pe colegul lor de clasă care poartă acelaşi accesoriu pe nas îl strigă “aragaz cu patru ochiuri”… Ştiu de mică expresia “pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă” şi nu contenesc să mă mir cât de bine funcţionează ea în lumea (ba mămoasă, ba duşmănoasă) în care trăim.