Editorial de Alice Năstase Buciuta – Să fie de firmă!

“Mama, de ce Miruna are aifon şi eu nu am?”, întreabă fetiţa care stă lângă mama ei, pe scaunul din faţa mea, în troleibuz. Mama îi explică, pe ton sastisit, că are doar 10 ani şi, la vârsta ei, n-ar trebui să aibă telefon deloc. Argumentul nu funcţionează, pentru că fetiţa îi reaminteşte că, în şcoala ei, toţi copiii au telefon mobil. Iar cei care sunt mai cool, au chiar aifon. Îmi vine să mă bag în vorbă şi să-i spun că e un telefon prea scump şi prea alambicat pentru ea.
“Uite, eu sunt bătrână şi n-am aifon”, îmi vine să zic. Dar tac. Fiindcă mă enervează cei care se bagă în vorbă cu tine aşa, nitam-nisam. Şi pentru că ştiu că n-aş avea succes cu argumentaţia mea, aşa cum n-am nici în faţa propriilor copii. Copiii mei vor telefoane de fiţe, jucăriile toate care apar în reclame, haine de firmă, cum au şi colegii lor. Şi console, pleisteişănuri, divaisuri al căror nume nici nu ştiu să-l pronunţ. “De care vreţi mai întâi?”, întreb eu, ca să trag de timp. Iese cu scandal. Vor din toate, pentru că, uite, şi alţi copii au. Încerc să le explic că sunt mulţi bani, dar nu am succes deloc. Mă doboară cu argumentele mele. De câte ori plec de acasă mă justific că trebuie să muncesc.
Bag placa aceea miloagă cu “Să avem bănuţi pentru tot ce ne dorim. Pentru călătoriile noastre şi pentru jucării. Pentru hainele frumoase şi pentru orele de sport şi de pian”. Şi atunci, copiii nu mă mai înţeleg dacă le spun că lipsesc atât de mult şi tot nu avem cum să cumpărăm tot ce vor. “Atunci stai acasă”, îmi spune fiul meu, ferm. “Nu‑mi mai trebuie nimic”, continuă fetiţa cea mică, cu ochii luminaţi de perspectiva de-a avea o mamă casnică şi dedicată, aşa cum trebuie să îşi dorească orice copil.
Dar eu ştiu că nu pot şi, mai ales, nu vreau să fac asta. Şi‑atunci, cum-necum, mă reped şi le cumpăr din ce vor, ce pot. Bomboane. Hăinuţe şi jocuri. Câte-un telefonaş. “Dar să fie de firmă”, îmi strigă din urmă fetiţa mea cea mare. “Şi să fie cool!”, strigă băiatul. “Şi să fie muulte”, ţipă peltic şi mezina. Iar eu oftez. Duc o mână la inimă. Şi una la portofel, întrebându-mă unde şi când am greşit…

Trimite celor dragi mesaje de Anul Nou 2025, iar pentru cei sărbătoriți pe 1 ianuarie, vezi urări de Sfântul Vasile 2025!
 

Urmărește-ne pe Google News