ComenteazăÎn acest scop, toţi năvălesc la mall-uri, unde reducerile de sfârşit de an din magazinele cu haine “în tendinţe” ispitesc fashionistele şi unde se află marile supermarketuri îndesate cu mâncare. Am fost şi eu, desigur, şi n-am să vă mint că m-am dus doar ca să mă documentez.
Nu ştiu cum s-a făcut, dar spiritul sfânt al sărbătorilor mă face şi pe mine să vreau, cu ardoare pioasă, ceva hăinuţe noi, poşeţele şi pantofi şi să simt nevoia imperioasă să mă îmbuib. Aşa că m-am avântat în mulţime şi de acolo, slavă, Domnului, am obţinut aproape tot ce-mi doream, dar, cel mai important este că am scăpat cu viaţă.
Un domn grăbit m-a călcat cu căruciorul peste botul ghetei şi, cum eram încălţată cu o botină rămasă mică copiilor mei, care mă strângea deja niţel, am scos un răcnet de fiară. Domnul mi-a spus, politicos: “Ce să vă fac dacă staţi ca o proastă în drumul meu? Nu vedeţi că oamenii se grăbesc?”.
O ciumafaie m-a îmbrâncit şi mi-a smuls din mână cutia în care se afla ultimul tort de amandină de la raft, aşa că a trebuit să cumpăr unul cu bezea, care arăta precum torturile de ghips din vitrinele care nu se schimbă niciodată.
Iar o vânzătoare de la raionul cu mâncăruri gătite, pe care am implorat-o să-mi mai aducă din spate nişte sarmale într-o caserolă de plastic s-a întors cu spatele şi a bombănit: “Dăşteptele astea din ziua de azi nu mai găteşte nici una!”…
Mâncăm mai mult decât putem mânca? Bem cu zece guri? De ce am intrat cu toţii în panică şi îndesăm în coşuri mâncare cât pentru un an? Eu nu am fost niciodată foarte abilă în înţelegerea matematică, însă mi se pare destul de lesne să pricep că, fie că mănâncă acasă, fie că mănâncă în vizită la alţii, consumul mediu pe cap de locuitor ar trebui să rămână acelaşi.
Asta dacă nu cumva, printr-o convenţie nesănătoasă, ne-am fi hotărât cu toţii să ne îmbuibăm până la leşin, ca să avem motive să ne chinuim în drastice cure de slăbire până la primăvară.
Lista noastră de cumpărături nu se mai isprăveşte niciodată. Nu, n-am luat suficiente decoraţiuni pentru casă. Nu, apă tonică nu am pus în cărucior, deşi ne propuseserăm. Nu, nu putem să avem doar o pungă de cafea, trebuie să mai cumpărăm una…
Crăciunul ne va găsi istoviţi şi sătui, deja, de bunătăţi pe care le-am tot gustat, ca să ştim ce îndesăm în cămară. Aşteptăm sărbătorile ca să ne odihnim după toată agitaţia pe care am lăsat-o să ne cuprindă pregătindu-ne pentru sărbători.
E un paradox. Şi încă unul hipercaloric şi care, bineînţeles, ne-a lăsat cu portofelele sfrijite… Deci, când vine Crăciunul, ca să dormim niţel şi să ne revenim din indigestii?