ComenteazăPentru că există emisiuni radiofonice pe care oamenii, în drumurile lor (scurte, dar luuungi) spre serviciu, le ascultă şi sunt bulversaţi atât de tare, încât ori se iau cu mâinile de cap, lăsând volanul în seama proniei cereşti, ori simt nevoia să se crucească cu ambele mâini.
Un asemenea post de radio este, de ceva vreme încoace, Smart Fm, la care Marius Tucă vorbeşte, mă scuzaţi, numai în versuri. Între două melodii, Tucă implementează nişte fragmenţele de poezii care se referă, culmea, la realitatea momentului.
Mai întâi te minunezi de lirismul în care şi-a redactat ştirile prezentatorul, apoi, încet-încet, crăcănezi gura până simţi răcoarea pe omuşor şi rămâi prostit, fără să-ţi mai pese de fluierul poliţistului care-ţi zice să treci.
“Fluierul poliţistului scrâşneşte în aer trasee obligatorii, inima şoferului uită să tresară, ghemuită în miracolul intensităţii clipei prezente, piciorul vrea să fugă spre pedala acceleraţiei, dar timpul refuză chemarea clepsidrei şi tace adânc, încremenind ca o moarte între fluturarea mâinii înmănuşate de afară şi dezgolita amendă dinăuntrul portofelului de piele maro”, ar zice Tucă, dacă te-ar observa cum ai rămas acolo, tută, ascultându- i dulcele delir şi întrebându-te dacă să te îndrăgosteşti de el lulea, narghilea, ţigară de foi sau să eviţi, naibii, accidentul prozaic care te pândeşte, apoi să asculţi îndemnurile moderne ale spiritualităţii şi să te iubeşti singură că, dacă nu te iubeşti tu, cică nu te mai iubeşte nimeni.
La întoarcerea de la job, pe acelaşi post de radio, doamnelor şi domnilor, pericolele continuă, pentru că are emisiune Ţef Patriţia. E o emisiune frumoza, cu multe intervenţione din partea la telespectatorii – zice ţef Patriţia, uitând că e la radio – iar ţef Patriţia ne povesteşte cum s-a născut cozonăcelul numit panettone, de una errore, făcut de un adjutor de bucatar numit Toni (Ti, O, Ene, I – ne spune ţefa pe litere) care aveva de făcut un dezerto nou numit il panettone, pane di Toni. Şi ca să fie delirul absolut, a intrat în direct la emisiunea ţefei Patriţia un spaniol stabilit la Bucureşti:
“Dimi un segreto pentru una paella perfetta”, îi cere Patriţia, iar bucătarul spaniol răspunde: “Primo lugar orezul, dar nu pot să spun una medidia cualquiera de arroz”. Presupun că au avut loc multe accidente pe durata dialogului lor. Eu, prudentă, am tras maşina pe dreapta, am râs, am plâns, mi-am notat câte ceva, apoi am sunat-o pe mama şi i-am zis: “Mamma mia, ascultă şi tu asta că, dacă n-ar fi, nu ţi-aş povesti”…