Editorial de Alice Năstase Buciuta | Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de plozi

În principiu, pot fi de acord cu ideea de la care a pornit zvârcolirea, aceea că, adesea, societatea pune prea mare presiune pe femei, explicându‑le că ele trebuie să fie mame, trebuie să alăpteze şi să se mulgă, trebuie să stea acasă cu odorul, trebuie să îi gătească zilnic bebeluşului şi alte asemenea grindini de “trebuie”, care se năpustesc asupra lor în virtutea faptului că s-au născut, fără să aleagă, în poporul feminităţii…
Dar ceea ce m-a contrariat în articolul justificat pornit, dar strâmb ajuns la destinaţie, a fost alegerea argumentelor cinice pentru o viaţă fără urmaşi. Dau câteva citate alese aproape la întâmplare: “Poţi fi tu însăţi, fără să îţi faci griji că nu eşti un bun exemplu;
Poţi să înjuri sau să umbli goală prin casă; Îţi poţi folosi zilele de concediu plătit pentru călătorii, nu pentru a sta acasă şi a avea grijă de copilul bolnav; Fiecare noapte poate fi destinată întâlnirilor, dacă asta îţi doreşti”. Mai erau argumente legate de bunăstare, de somn tihnit, de tinereţe prelungită, de case mai mici şi maşini cu două uşi, dar totul aşezat într-un talmeş-balmeş al promiscuităţii şi iresponsabilităţii care, până la urmă, nu au nici o legătură cu a avea sau a nu avea copii, ci doar cu lumea civilizată în care trăim, precum şi cu nobila condiţie de homo sapiens sapiens. Prietenii mei cei mai buni nu au copii, dar nu i-am văzut nici furând, nici scobindu-se-n nas, nici umblând în pielea goală şi înjurând.
Pasămite habar n-au să profite de situaţia lor avantajoasă. În schimb, o să îi sfătuiesc să nu mai cedeze nici presiunii enervante a societăţii care te judecă dacă îţi abandonezi părinţii sau bunicii şi să-i mai lase în plata lor, că şi-au trăit traiul, şi-au mâncat mălaiul. “Decât să stai şi să-i duci la spital, poţi să pleci în vacanţă şi să te distrezi; oricum o să moară, de ce să te consumi investind iubire în ceva ce vei pierde curând? Mai bine uită-i!”, voi scrie. Sper să fac tot atâtea like- uri şi share-uri ca articolul care ne învaţă că, dacă n-avem copii, putem să scuipăm pe jos şi să nu aflăm niciodată, slavă Domnului, ce înseamnă să fii un exemplu bun pentru semeni. Apoi o să scriu despre avantajele vieţii fără job, fără cuvânt şi fără discernământ. Pentru ca, în final, să întocmesc, curajos, şi lista celor 50 de argumente pentru o viaţă fără rost.

Urmărește-ne pe Google News