ComenteazăE ca atunci când facem invitaţiile pentru Revelion. Se pare că o să dormim pe jos, pe saltele, de-a curmezişul patului, nici nu mai contează câţi o să fim şi cât de plăcut (sau neplăcut) o să ne-nghesuim, important este să fim împreună şi să-i tragem, bibicule, un chef.
N-am înţeles exact cine a organizat chemarea regăsirii şi cum şi-a propus să o monetizeze. Eu am aflat despre campania “Întoarce-te, române!” urmărind Realitatea TV. Şi nu m-aş fi supărat când am primit invitaţia să scriu şi eu alături de toţi conaţionalii mei rămaşi acasă pe site-ul Intoarceteromane, consemnat fără de cratimă, că ştiu că asteas fleacuri în limbajul de pe net în care LOL, BRB şi OMG sunt cuvinte-n toată legea.
Dar m-a lăsat paf indicaţia de participare: Creează un filmuleţ lacrimogen şi convinge-ţi un prieten să se întoarcă acasă! În toate dicţionarele lumii şi-n toate simţirile româneşti, “lacrimogen” este un cuvânt cu damf ironic. Dramoletele lumii şi crizele prefăcute de durere ale soţilor trădaţi sunt lacrimogene.
Romanele proaste şi telenovelele ieftine – scuzaţi pleonasmul – sunt lacrimogene, iar în toate definiţiile cuvântului este adăugată precizarea că lacrima din lacrimogen nu e atât de sărată precum cea izvorâtă din durere veritabilă, ci este stoarsă cu mijloace facile. Pe site-ul marii reveniri e şi o galerie de filmuleţe, intitulată chiar aşa: Galerie lacrimogenă.
Dar eu n-am mai avut curajul să intru să văd cât de ironice sau de condescendente – ca să folosesc tot un termen în doi peri – sunt invitaţiile. Dar mi-am propus să le trimit iniţiatorilor campaniei o scrisoare disperată şi să le atrag atenţia că n-are rost să chemăm pe nimeni acasă atât timp cât propria limbă ne găzduieşte stingher, ca pe nişte chiriaşi grăbiţi, şi că, totuşi, ar trebui să trecem înainte de “întoarceteromâne” pe la “instruieştetefrate”. Şi abia apoi să tragem împreună o boceală neaoşă, zdravănă, cu muci patriotici şi sughiţuri, nu cu prefăcătorii.