De ce teroriștii scapă mereu printre degetele rășchirate ale instituțiilor de securitate europene?

Primul avertisment total descreierat al implantării ideologiilor criminale în mințile europenilor a fost dat la Oslo de un anume Anders Behring Breivik, în 22 iulie 2011. Atunci, a omorât cu încântare 77 de tineri aflați pe o insulă, într-o tabără de vară. Monstrul trăiește bine mersi și astăzi, și nu a dat un centimetru înapoi, din marșul nazist al ideilor bolnave care îi agită creierul.

Tot de atunci, Europa a devenit un loc și mai periculos, expus riscurilor asimetrice extreme, specifice terorismului internațional. Grupuri mici de indivizi, infectați cu obsesii religioase exterminatoare, injectați cu o exaltare și un curaj fără limite, ridiculizează anchilozatele instituții de securitate ale națiunilor europene, lăsând în urmă dâre însângerate de copii, femei, bătrâni, oameni nevinovați, loviți la întâmplare.

Astăzi, cooperarea pentru schimbul de informații se realizează prin EUROPOL și Centrul Mixt de Evaluare (SITCEN). Informațiile sensibile sunt însă dificil de traficat și asta se face doar în cadrul unor acțiuni punctuale, în baza unor proiecte bilaterale între serviciile de intelligence din Europa. O colaborare greoaie și opacă face ca sintezele de calitate pe informații sensibile să lipsească. O ultimă dovadă a acestui sistem paranoid și autoreferențial, care primește informație relevantă, dar nu o valorifică, este uluitoarea constatare că CIA avertizase cu două luni în urmă că pe bulevardul Las Ramblas din Barcelona se pregătește un atac terorist jihadist, dar instituțiile spaniole de securitate au ignorat avertismentele partenerului american. Pentru un transfer rapid de produse de intelligence şi de analiză centralizată a informaţiilor privind activități teroriste, traficul de stupefiante, de fiinţe umane, de armament, apariția comunităţii de informaţii europene va pune capăt lipsei de protecție a civililor. Este de făcut un pas înainte obligatoriu.

Aceasta este însă o decizie eminamente politică, ce trebuie asumată urgent și integral de politicienii europeni. Cultura de securitate trebuie să se ridice la un cu totul alt nivel – de îngrijorare comună, gestionată prin încredere comună. Dar desigur, imensele bugete ale instituțiilor europene, salariile amețitoare ale funcționarilor și decidenților UE, bătăliile economice și orgoliile naționaliste ale agențiilor de informații naționale ocupă tot timpul și nu lasă loc unor construcții și planuri de apărare și protejare reală a celor peste 740 de milioane de europeni, încă vii.

Șirul atentatelor din Europa arată că războiul criminalilor în masă vs. civili e o cruntă realitate. Și ”organele” ce fac?

Atacurile teroriste din interiorul Europei occidentale au căpătat deja o regularitate înfricoșătoare: Paris, 9 august – patru militari loviți de mașină; Londra, 19 iunie – terorist cu dubă ucide un om și rănește alți 10, la o moschee; Londra, 22 mai – la concertul Arianei Grande sunt uciși 22 de tineri; Stockholm, 7 aprilie – terorist într-un caminon cu bere calcă și ucide patru oameni; Londra, 22 martie – un SUV intră în plin și ucide patru oameni la întâmplare; Berlin, 19 decembrie 2016 –un camion răvășește o piață publică, ucigând 12 oameni, de Crăciun; Nisa, iulie 2016 – un camion care nu oprește omoară 86 de oameni; Bataclan, noiembrie 2015 – 130 de morți; Paris, ianuarie 2015 – masacrul din redacția Charlie Hebdo lasă în urmă 17 morți.

Din nou: ”organele”, instituțiile europene ce fac?

Citește și: 

 
 

Urmărește-ne pe Google News