Un model de activism și eleganță politică. Liberalul iubit de toți liberalii și simpatizat de toți oponenții politici

Întâmplarea face ca, zilele acestea, scena politică să fi fost infectată de o bătaie la propriu între doi politicieni, care nu au mai avut cum să se convingă unul pe altul de dreptatea proprie, decât jignindu-se și lovindu-se, în direct, la o emisiune de televiziune. Nu voi pomeni numele acestor indivizi, fiindcă nu își au defel locul aici. Voi pomeni însă de diferența de clasă, de educație și de bun simț, dintre Mircea Ionescu Quintus și acești pigmei contemporani, reprezentanți ai unei mari părți din clasa politică de acum, și mai ales din publicul politic de astăzi. Luați întreaga activitate publică a domnului Quintus și căutați o declarație ofensatoare, o injurie, un atac la persoană, un punct de vedere fără argument rațional, față de cei mai înverșunați adversari politici ai săi. Nu veți găsi. Crede cineva că Mircea Ionescu Quintus i-a iubit pe comuniști? Pe cei care l-au dus la Canal și care l-au închis în lagăre de muncă, în detenție, ani de zile, pentru delict de opinie contrară regimului politic? Ați auzit de la el altceva decât o delimitare fermă de perioada comunistă și de reprezentanții săi post-decembriști? Marele liberal a fost un exemplu de demnitate, moralitate și cumpătare politică, în perioada tulbure de după decembrie 1989. L-am întâlnit în mai multe rânduri pe domnul președinte Quintus, în fosta mea activitate politică din Partidul Național Liberal (2011-2016). Fiecare întâlnire ori întrevedere cu domnia sa erau o încântare pentru toți, prin simplul fapt că acest om mereu calm, modest, relaxat, dar ferm, degaja un optimism contagios. De fiecare când vorbea despre destinul partidului liberal, fie într-un grup restrâns, fie de la tribune politice sau în interviuri de presă, domnul Quintus părea că știe mereu ceva mai multe despre viitorul politic al formațiunii sale de suflet, decât  membrii de partid, mai răsăriți sau nu. Ce 80 de ani petrecuți în structura celui mai naționalist, reformator și modernist partid românesc, i-au oferit perspectiva de a vorbi mereu liniștit, despre un prezent mereu zbuciumat al partidului său.

80 de ani de fidelitate liberală necondiționată

Mircea Ionescu Quintus a suferit enorm din cauza politicii, dar politica i-a oferit și cele mai frumoase momente din viață. A traversat regimuri, momente cruciale și demnități: dictatura lui Carol al II-lea, monarhia sub Regele Ferdinand Întregitorul, două războaie mondiale, luptând în cel de-al doilea, la cotul Donului și în Munții Tatra, represiunea comunistă, detenția la Canal și în lagăre de muncă, Revoluția Română din decembrie 1989, funcția de ministru al Justiției, mandatele de deputat și senator, poziția de patriarh al politicii românești, mult înainte de împlinirea a 100 de ani. Avocat, scriitor, epigramist, ministru, parlamentar, orator de excepție, Mircea Ionescu Quintus a fost înainte de toate, liberal. Admirabila sa longevitate a fost explicată de el însuși. Spunea că nu și-a bătut joc de viață, nu a pierdut nopțile, nu a băut și nu a mâncat peste măsură. Cumpătatul Mircea Ionescu Quintus a condus un partid năbădăios, pe care l-a iubit până la ultima suflare.

În numele celor care au văzut în domnia sa un om luminat, curat și curajos, ziua de astăzi – a înălțării la ceruri a marelui liberal -, ar trebui să fie ziua jurământului tuturor liberalilor vechi către Mircea Ionescu Quintus: Partidul Liberal, cel care vine de departe, din istoria acestei țări, nu va muri niciodată. Pentru binele și slava României viitoare.

Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).

Urmărește-ne pe Google News