Un minister pentru liniștirea educației naționale

La prima vedere, restaurația etatistă propusă de ministrul coaliției PSD-ALDE lasă impresia că are ca scop liniștirea, simplificarea gestionării învățământului preuniversitar, măcinat de 27 de ani de zecile de reforme și reorganizări care au dus calitatea actului de educație la niveluri deplorabile. Propunerea de întoarcere la manualele unice, realizate de o unică entitate, la o unică editură, ”Editura Didactică și Pedagogică”, revocarea prin fax a 13 inspectori generali școlari, în plină sesiune de toamnă a Bacalaureatului, acestea și altele fac din ministrul PSD un trist cavaler, descălecat din vremurile de dinainte de 1989. Dacă mai adăugăm și ghidușia editării manualului de sport, avem imaginea unui minister al educației care se ia cu mâinile de cap, numai când aude că toamna reîncep școlile, de parcă asta nu ar fi treaba lui. Cine urmărește zbaterile ministrului Educației nu poate să nu se întrebe unde bate, de fapt, prea harnicul maramureșean, cu inițiativele sale care pun pe jar școlarii, învățătorii, profesorii, editorii de manuale, tipografii, intermediarii, inspectorii din educație, primăriile și consiliile județene laolaltă? Din 25 de manuale alocate clasei a V-a, 18 au fost contestate. Ministrul Pop a propus, fără șovăire, înlocuirea manualelor lipsă cu un compendiu de 12 materii, cu promisiunea că, în octombrie, ministerul să dea de băncile școlarilor cu toate manualele. La București, doar 44 de școli au avizul de funcționare ISU, iar în țară sute de unități școlare reprezintă un pericol real pentru cei care își duc activitatea în ele, neavând avize de funcționare în bună stare. Heirupismul bate activismul, și anul acesta.

Drumul înapoi în educație, presărat cu bune intenții de partid

Cearta privind calitatea pedagogică și editarea manualelor școlare a început în 1990. După ce o garnitură de profesori și experți în educație, cu diplome luate în Occident, a intrat în Ministerul Învățământului și Educației de atunci, în 1999 au apărut primele manuale alternative. Entuziasmul alinierii la exigențele învățământului european a fost domolit repede de ajustările curriculare aduse de minister, până la plafonarea aproape totală a diversității ofertei. Astăzi, nici vorbă de manuale alternative de calitate. Acestea au devenit niște ”caiete ale elevului”, unde cel mult bifezi, colorezi sau subliniezi rezultatul unei cerințe.

Odată cu propunerea de creare a unor detașamente naționale de omologare a manualelor alternative, numite de ministrul Pop „comisii de omologare”, alese pe sprânceană, de tip minister-sindicate-părinți, se poate deschide calea pentru crearea sistemului de control și drenaj de partid al sumelor alocate de guvernul României propriului act educațional. Dacă se va reveni și la manualele unice și la editura unică, atunci controlul financiar al banilor alocați educației va fi definitivat, precum cândva, odată. Spre beneficiul oricărui ministru care îi va succeda prea harnicului Liviu Pop. Indiferent de culoarea politică a guvernului acestuia.

Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicenilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).

 
 

Urmărește-ne pe Google News