ComenteazăMorți, răniți și o vânătoare contracronometru până la livrarea teroristului către opinia publică. În dimineața de după atentat, o descindere a poliției franceze a descoperit la apartamentul său un mic depozit de armament letal.
Linia subțire dintre militantismul social extremist și terorismul de stat a fost ruptă în Piața de Crăciun
Oare ce o fi făcut cu o seară înainte Chérif Chekatt, 29 de ani – ucigașul cu antecedente penale, cu patru ani de pușcărie, în Franța și Germania -, monitorizat îndeaproape de statul francez?
Criminalul cu acte a sesizat că autoritățile sunt alertate și se grăbesc să actualizeze lista cu nenorociți care fac rău nației, pe fondul vandalismelor de pe străzile Parisului. De la o săptămâna la alta, forțele de ordine franceze au operat cu și mai multă eficacitate în teatrul de luptă stradală, îndepărtând baricadele, arestând rapid și judecând cu celeritate actele de huliganism comise de derbedeii Parisului. Chérif Chekatt pare că s-a radicalizat spre zona religioasă, pe perioada detenției, și a fost auzit cum scanda „Allah Akbar!” în momentul atentatului. Statul francez a anunțat ridicarea alertei la nivel de „act terorist” și va înăspri controalele, aflate în sarcina procurorilor antitero francezi.
Eșecul, ca oportunitate – Emmanuel Macron, ori își resetează președinția, ori pleacă din fruntea statului francez
Peste 23 de milioane de francezi l-au ascultat pe Macron, luni seară, cum cedează glorios în fața manifestațiilor violente și cum anunță concesii de o rară umilință prezidențială. Brusc, în locul „revoluției ecologiste” și al leadership-ul francez asupra unei Europe derutate de Brexit, de imigrație și de bugetul unei Uniuni aflate în plină criză de reconfirmare, Macron și-a amintit că largi categorii sociale din țară o duc prost, de aproape 40 de ani, și a șarjat în favoarea lor. A defiscalizat majorări de salarii minime, prime și al 13-lea salariu de Crăciun, dar fără să afecteze direct patronatul francez. În schimb, a împovărat statul francez cu 10-11 miliarde de euro, pe care Guvernul Edouard Philippe le poate acoperi cu relativă ușurință.
Francezii – în fața unui cronic impas reformist
Între acțiunile declanșate de „vestele galbene” și atacatorul din Piața de Crăciun de la Strasbourg nu pare a fi o legătură directă de cauzalitate. Există însă o circumstanță generală comună, care a făcut ca cele două momente să se succeadă, precum într-un scenariu parcă prestabilit: Hexagonul se află de ani buni într-un impas creat de un sector public hipertrofiat, cel mai costisitor din Europa, care generează nemulțumiri centrifugale – de la disparitățile salariale public/privat, la discrepanțele rural/urban sau la segregarea etnică de la marginea marilor orașe.
Reformele economice au eșuat pe rând, șomajul se află la cote de avarie, cheltuielile cu pensiile și salariile din sectorul bugetar au creat o stare de nemulțumire cvasigenerală. De aici, și votul pentru „soluția Macron”, care în campanie s-a adresat maselor populare sătule de politica falimentară a partidelor tradiționale, dar făcând cu ochiul, în același timp, marilor finanțe și atotputernicelor corporații franceze.
Excluziunea socială, cronică în suburbiile Parisului, dar și în rândul tinerilor proveniți din comunitățile uitate din Franța profundă, a creat un mix „Molotov” de natură sociologică – așteptări, disperări, frustrări, nedreptăți, frici și răbufniri revolute. Un „Molotov” gata să fie întrebuințat de oricine, și oricând. Un paletar de nemulțumiri asupra a tot și a toate a pavat alegerile politice ale ultimilor președinți ai Franței. Niciunul nu a putut scoate Franța din reveria „statului social”, garantat prin Constituție. Cu toate acestea, statul francez nu este un stat slab. Dar este vulnerabil, ca orice națiune deschisă, mare, generoasă, reper de cultură și de drept juridic, și profund europeană.
Franța politică – o mască schimonosită a unui popor frumos
Trupele antitero franceze, laolaltă cu forțele polițienești, reprezintă un pilon de forță și determinare al statului francez, mult încercat în efortul permanent de demantelare a „revoltei vocaționale” a cetățenilor francezi.
Chérif Chekatt a scăpat de puțin măcar unui arest preventiv, dar a creat o situație explozivă și abominabilă, care arată Franța așa cum este: o țară asediată de politicieni extremiști, de ambele părți ideologice – Mélenchon (dreapta) și Le Pen (stânga) -, o țară care a sperat într-un Mesia fără pată, fără mamă și tată, capabil să rescrie napoleonian destinul francezilor, o țară care a gestionat valuri succesive de imigranți, o țară a tuturor.
După crimele din Strasbourg, alerta teroristă decretată în Franța va mobiliza un număr impresionant de forțe de ordine. În plină criză de legitimitate, Emmanuel Macron va ordona măsuri suplimentare dure pe întreg cuprinsul țării, după instituirea „stării de urgență economică și socială”, care l-a obligat la cele mai surprinzătoare concesii din mandatul său prezidențial.
Contestat chiar și după ce a cedat în fața „vestelor galbene” și a propriului popor, copilul teribil și neexperimentat al Franței este obligat să se reinventeze sau să renunțe să se mai creadă salvatorul unei țări mult prea grea pentru visele sale mult prea mari.
Claudiu Săftoiu este doctorand în informații și securitate națională, la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. A fost președinte-director general al Televiziunii Române (2012 – 2013), director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007) și consilier prezidențial (2004-2006). Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: „Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
CITEȘTE ȘI:
Iohannis, mesaj de condoleanţe transmis lui Macron, în urma atentatului din Strasbourg
Rezultate Exit poll alegeri prezidențiale 2024 – turul I – cine intră în turul 2. Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale potrivit BEC!