Editorial de Claudiu Săftoiu. Doina Cornea – simbol fondator al anticomunismului militant

Samizdat, dizidență activă – o viață întoarsă cu fața spre răul din societate 

Regimul comunist i-a frânt viața doamnei Cornea, încă înainte ca viața ei să își urmeze clipele. Tatăl, considerat de comuniști un ”exponent burghez”, a fost scos din viața profesională administrativă, imediat după 1945. Doina Cornea a avut de suferit permanent din pricina acestei ”încadrări” ideologice a familiei sale. Această nedreptate administrată de timpuriu a determinat-o pe profesoara de franceză să vadă, foarte devreme, în societatea comunistă, dușmanul personal. Și, în nume personal, fără să aștepte nimic, de la nimeni, niciodată, Doina Cornea a pornit lupta sa de o viață. Un samizdat de o tenacitate uimitoare a marcat primele sale acțiuni subversive. În plin regim comunist, scria manifeste pe care le lăsa în locurile publice intens circulate din Cluj-Napoca. Așa a și fost prinsă de autorități. A luat poziție față de revolta anti-comunistă a muncitorilor de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. A trimis scrisori în străinătate, la Europa Liberă. Prima dintre scrisori a fost cusută într-o păpușă, de teamă că ar putea fi confiscată la trecerea prin vamă. O dizidență înverșunată a transformat-o pe Doina Cornea într-un reper de conștiință națională anticomunistă. În timpul evenimentelor din 1989, devenise atât de ”marketabilă” (vandabilă), încât puterea nou instalată i-a cerut să legitimeze primele acțiuni coercitive împotriva mulțimilor de români care se adunau în mitinguri de protest din ce în ce mai mari. Dar luptătoarea anticomunistă a declinat rapid alinierea, prin complicitate.

Recomandări

Fanta românească e mai scumpă și mai proastă decât cea din Italia: mai puțin suc de portocale, dar mai multe arome și coloranți | Experiment Libertatea

Ca prezență publică, Doina Cornea avea o voce stridentă, aproape supărătoare la auz, și era o persoană care nu punea preț pe eticheta vestimentară. Importanța prezenței sale publice consta în cu totul altceva: spunea doar ce voia să spună, indiferent de așteptările celor din jurul său. În anii ’90, alături de alți câțiva, dintre cei foarte puținii anticomuniști autentici, a reprezentat blazonul unei noi Românii, al oamenilor care au militat pentru Punctul 8 de la Timișoara – fără comuniști la conducerea țării.

Anticomunismul, la butoniera oportuniștilor politici

Curentul anticomunist, la modă în anii ’90, a produs schimbări majore în societatea românească, deși a fost înăbușit, practic, prin mineriadele succesive, prin intimidarea manifestațiilor de stradă, prin opțiunea democratică majoritară a alegerii lui Ion Iliescu – un comunist autentic și declarat – ca primul președinte al României decomunizate. Curentul anticomunist a dat societății o organizație de elită, Alianța Civică, din care s-a creat Partidul Alianța Civică; a dat o mișcare social-politică de o importanță copleșitoare, Convenția Democratică din România (CDR). La rândul ei, CDR a dat un președinte de țară, Emil Constantinescu. Apoi, curentul anticomunist a obosit. Dar pentru faptul că devenise și el ”marketabil”, a fost pus, iar și iar, la butoniera candidaturilor la Președinție a multor personaje. Care i-au păcălit pe anticomuniștii naivi să îi voteze, apoi le-au dat cu tifla, după ce năravurile de putere au luat locul juruințelor anticomuniste.

Recomandări

Despre mitul „conflictului milenar” dintre români și maghiari, cu istoricul Sorin Mitu: „Comparați ce au făcut unii cu ceilalți englezii și irlandezii sau evreii și arabii”

Viața anticomuniștilor nu a fost niciodată ușoară 

Monarhistă devotată, idolatră, Doina Cornea a avut naivitatea de a crede într-un anticomunism absolut, pur, propagat în sufletul a milioane de votanți. Și a reușit. S-a stins din viață cu același crez. Dar nu înainte de a face sacrificiul suprem: să-i îndemne pe români, la alegerile prezidențiale din anul 2000, să îl voteze pe Ion Iliescu, comunistul cu ”față umană”, în dauna ultra-naționalistului retrograd Corneliu Vadim Tudor. Atunci, Doina Cornea a demonstrat că este nu numai o luptătoare anticomunistă de un curaj rarisim, ci și un patriot lucid, care își apără țara de pericole, mai presus decât se apără ea însăși de țara care i-a întors spatele, zeci de ani. Dacă vom putea vreodată, fiecare dintre noi, ca cetățeni, să privim România prin ochii Doinei Cornea, atunci România ar putea deveni cea mai frumoasă și norocoasă țară din lume. Drum în pace și în liniște, neprețuită Doamnă!

Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).

Urmărește-ne pe Google News