Punerea sub acuzare, gata pregătită?

Statele Unite ale Americii – țara cu cel mai evoluat sistem politic pluripartit, liber și democratic, locul unde au fost inventate principiile campaniilor electorale, conceptul de lobby și sistemul transparent de strângere de fonduri pentru cursele politice – nu își poate permite să mențină la putere un președinte care ar fi fost susținut în campanie de altcineva decât de cetățenii americani. Simpla bănuială că unul dintre candidații la președinție ar fi aprobat, prin anturajul său de campanie, activități conspirative și ar fi avut legături cu sponsori de campanie străini, cu atât mai mult apropiați puterii de la Kremlin, îl poate confrunta pe acesta sau pe apropiații lui din campanie cu teribila acuzație de ”înaltă trădare”. Ar urma, în cazul președintelui, declanșarea, în Senatul SUA, a procedurii de ”impeachment” (punere sub acuzare), destituirea imediată din funcții și deferirea respectivului justiției americane, necruțătoare în astfel de cazuri.

Un lobbyst eficient pro-Trump, care îl poate îngropa pe președintele SUA

Paul Manafort și-a dat demisia în august 2016, în plină campanie electorală, după ce mai multe anchete de presă au ridicat întrebări cu privire la contactele pe care staff-ul de campanie al lui Trump le-ar fi avut cu persoane total nepotrivite, în lupta politică de peste ocean. Procurorul special FBI, Robert Mueller, cel care conduce ancheta, a primit mai multe documente înmânate de fostul șef de campanie prezidențială, și a intensificat ritmul investigațiilor. Astfel, a mai fost descoperită o întâlnire dintre Donald Trump Jr., Jared Kushner, ginerele președintelui, și Paul Manafort, cu o avocată rusoaică, după ce Donald Trump a câștigat alegerile. De altfel, Manafort a fost nevoit să coopereze cu ”Comitetul pentru Serviciile de Informații al Senatului american” și a pus la dispoziția autorităților ale documente, precum și elemente de agendă din campania prezidențială.  La începutul lui august 2017, o echipă de investigație FBI, aprobată de un judecător, a intrat cu mandat de percheziție neanunțat în casa lui Manafort, de unde a ridicat acte bancare, computere și alte posibile urme ale transferurilor de bani. Perchezițiile neanunțate, peste tot în lume, și mai ales în America, se fac atunci când prezumtivul acuzat nu este de încredere. Ori, dacă șeful de campanie al viitorului președinte al Americii este considerat dubios de către organele de anchetă federale, atunci asupra președintelui în funcție planează nori negri, din ce în ce mai denși și mai mari.

Ce nu trebuie să faci ca președinte al SUA: să nu uiți că ești un simplu cetățean în fața legii

Lecția americană de justiție, în clarificarea aspectelor de natură penală din cadrul campaniilor prezidențiale, continuă. Americanii nu sunt la primul atac al citadelei prezidențiale: fostul președinte Richard Nixon –  confruntat cu acuzații de activități clandestine și ilegale, operate de unii membri ai administrației Nixon, când o echipă de ”instalatori” a plantat microfoane noaptea, în sediul de campanie al Partidului Democrat – a fost nevoit să demisioneze, la 9 august 1974, înainte să fie scos din Casa Albă, prin procedurile Congresului SUA. Scandalul ”Watergate” – prin care cazemata funcției prezidențiale, considerată până atunci inexpugnabilă – a devenit un ”budoar” în care jurnaliștii și votanții se pot uita fără rușine.  Și a mai dovedit un lucru esențial: că a fi președintele Statelor Unite ale Americii nu te exonerează de  răspunderea individuală și nu te ferește de litera și brațul legii. Donald Trump trebuie că a știut de la început acest lucru definitoriu pentru o democrație liberală, cum este SUA.  Sau poate că nu?

Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).

Citește și:

Urmărește-ne pe Google News