ComenteazăExcepţia ”Udrea” a devenit regula ”Udrea”, în politica românească
Cum a fost posibil ca o femeie tânără, întoarsă mereu spre sine însăşi, ducând o viaţă de alint şi capriciu, să devină peste noapte favorita preşedintelui României, consilera preşedintelui ţării, de mai multe ori ministru, apoi candidat la preşedinţie, pentru a sfârşi ca inculpat şi condamnat definitiv, la închisoare cu executoare?
Pentru a înţelege mai bine cum a fost posibilă o ”Elena Udrea” în politica românească, trebuie să asociem acest nume cu cel al susţinătorului ei absolut, Traian Băsescu. Şi mai trebuie să asociem acestui nume un sistem politic vulnerabil, lipsit de consistenţă doctrinară, creat de lideri, pentru lideri şi pentru favoriţii şi prietenii liderilor, nu pentru cetăţenii alegători. Partidele româneşti au ajuns organizaţiile-paravan în care prieteşugurile, nepotismele şi favoritisme iau locul criteriilor de carieră transparente, meritorii. Când un membru de partid devine şeful partidului, o lege atavică, balcanică, a unei ierarhii uleioase, intră în funcţiune. Şeful de partid devine un ins intangibil, discreţionar, un conducător absolut. Lui i se permite orice, oricât, oricând, şi cu oricine. Atunci apar favoriţii şi favoritele şefului suprem, a căror influenţă le depăşeşte cu mult calităţile intrinseci. Elena Udrea a fost, de la început, protejata lui Traian Băsescu. Pentru ea, fostul preşedinte a sacrificat demnitatea prezidenţială, a distrus echipe întregi de consilieri şi de profesionişti din jurul său, a compromis ideea de meritocraţie politică şi a devenit un intolerant luptător anti-justiţie. Schimonosirea lui Băsescu a fost preţul pentru a o scăpa pe protejata sa de puşcărie, pentru a induce impresia că Udrea e o victimă inocentă, iar justiţia română este opresorul acestei femei de excepţie.
Banii mulţi, perspectiva şi exercitarea puterii au distrus-o pe Elena Udrea. Inteligentă şi fără scrupule, fosta ministră nu a ştiut niciodată să încadreze corect actele de corupţie, în ciuda studiilor precare de drept. Obişnuită să aibă totul, fosta doamnă Cocoş a considerat că totul i se cuvine. În această etapă, l-a cunoscut pe Traian Băsescu, care a propulsat-o în lumea puterii lui. Ce a urmat, se ştie. După experienţa ”băsistă” prin care a trecut, Elena Udrea a ajuns să vorbească despre sine la persoana a III-a şi afirmă că ”destinul ei este să conducă România”. Fugită la căldură în Costa Rica, Elena va ajunge într-o bună zi ”la răcoare”, în România. Ca să o ”conducă” din închisoare. C-aşa-i destinul.
Fotografia ”la răcoare” a politicii româneşti o include de acum şi pe Elena Udrea
Mulţi spun că pe Elena Udrea a distrus-o Traian Băsescu, care a pus-o să facă ce a făcut şi să devină ce a devenit. Profund fals. Doamna Udrea pare să fi avut o predispoziţie în a face ceea ce a făcut, la nivel înalt. Pe doamna Udrea a distrus-o propria sete de glorie, de iubire de sine, precum şi mediul profund corupt şi coruptibil în care s-a format. Nu pe Elena Udrea a distrus-o Băsescu, ci ideea de preşedinţie demnă, de respect pentru justiţie, de respect faţă de cetăţeni, de politician onest. Cu această condamnare, Elena Udrea intră definitiv în panoplia politicienilor-puşcăriaşi ai României: Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Dan Diaconescu, Miron Mitrea, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, Monica Iacob Ritdi, Gheorghe Ştefan, Relu Fenechiu, George Copos, Codruţ Şereş, Ioan Avram Mureşan, Decebal Traian Remeş, Victor Babiuc, etc., etc. Biată ţară română, bieţi alegători!
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).